Ma ploua pe pelerina galbena cu buline albe. Ma ploua pe mintea care nu sta in loc, ma ploua pe unghiile gatite cu lac de unghii rosu. Ma ploua pe parul blonzit de la samponul cu musetel, ma ploua pe punga in care imi transport pranzul de azi.
Ma ploua pe ganduri, pe umeri si pe vise. Cred ca m-am obisnuit sa nu apartin de un loc, imi spuneam azi, sarind peste baltile de Bucuresti. Daca n-ar fi fost Bucuresti, ar fi fost alt oras, daca n-ar fi fost baltile lui, ar fi fost alte balti. M-ar fi plouat oriunde, as fi zambit oriunde, ar fi fost greu oriunde sau usor, asemenea.
In dimineti si zile ca astea, e bine sa nu pleci de acasa fara plapuma virtuala. Doar asa, ca sa te asiguri ca ai unde sa te ascuzi, in caz ca ti se pare ca te vezi prea tare.