*Mi-am dat seama ca nu am povestit nimanui despre paznicul care ieri se juca Zuma. Ei bine, o fac acum. Se juca Zuma. Adevarul e ca trebuie sa fii tare plictisit, pazind cladirea asta in care lucrez.*
Ieri seara, ma gandeam ca, daca tot am ascultat si gasit muzica frumoasa (Sharon Jones and the Dab-Kings si, din cu totul alt registru, dar deloc mai putin frumos, Concha Buika), n-ar fi deloc rau daca as gasi si carti frumoase, care sa ma inspire sa le cumpar, dar pe care sa-mi si permit sa le cumpar (nu vi se pare ca s-au cam scumpit cartile in ultima vreme?).
Nu mica mi-a fost mirarea sa vad, cand mergeam agale spre casa de la platit de cablu si cumparat de pricomigdale, un mic chiosc de lemn, plin ochi cu carti, din toate colectiile pe care ti le puteai imagina. Doamna care le vindea mi-a spus ca e acolo mereu, dar nu am vazut-o iarna pentru ca avea program scurt. E o placere sa stau de vorba cu ea, stie multe despre cartile pe care le vinde, nu e doar un vanzator si atat. Am trait exact experienta de care aveam mare nevoie, anume de a-mi cumpara carti frumoase si foarte ieftine, bine intretinute (de fapt chiar noi, unele) de la cineva care chiar stie ce vinde.
Deocamdata mi-am luat “Rime despre viata si moarte” de Amos Oz si “Alteta regala” de Thomas Mann, dar am mai vazut cateva carti la care visez si pe care o sa mi le cumpar cat de curand.
Iar azi am schimbat biroul pe unul cu vedere la strada si pomi, cu geamuri maaari si cu un tablou cu oi pe pereti. Ieri mi-am luat rezultatele de la niste analize si am constatat ca e totul bine. Life’s good. Still.
