Discutii fara rost

Posted: April 19th, 2010 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , , | No Comments »

Zicala aia, “smile, it confuses people” se pare ca se aplica de minune in Bucuresti. Poate si in alte orase, o sa incerc cum de am ocazia. Daca zambesti cuiva in autobuz, n-ai sa ai parte de un gest reflex de a ti se zambi inapoi, ci in cel mai bun caz de un rictus. Cel mai adesea, oamenii se fac ca nu lor le zambesti.

Din pacate, orice iese din sfera ignorarii celui de langa tine, orice gest ce tradeaza o emotie este anihilat. Nu prea ai voie sa zambesti, sa razi, sa te emotioneze cuiva, pentru ca oamenii se fac ca nu vad. De ce, nu stiu. Sunt anchilozati emotional. Nu stiu ce sa faca, le pasa prea mult, mult prea mult de ce “o sa se spuna ” despre ei, de ochii altora – niste straini, in definitiv- atintiti asupra lor.

Nu inteleg. Suntem straini unul de altul, e adevarat. Interactiunile noastre sunt efemere. Dar de ce sa nu incercam macar sa ni le facem mai placute? Deja nu mai tin minte cu cine am mers in autobuz ieri sau alaltaieri, asa ca ce conteaza daca le-as fi zambit, in caz ca imi placea ceva la ei?

Acum cateva zile, in scara blocului, asteptam liftul cu o vecina. Am salutat-o. Reactia ei a fost de a nu-mi raspunde la salut, fapt care m-a intrigat maxim. De ce? Sunt acolo, la doi pasi, nu la 15 kilometri distanta. Liftul – de fapt, lifturile, pentru ca sunt doua, intarziau. Asa ca vecina a inceput sa povesteasca ceva sa boscorodeasca vecinii de la 8, etc. Uitandu-se la mine, evident. De data asta, m-am facut eu ca nu o aud. Pentru ca m-am enervat si mi-am dat seama ca prea multi oameni nu stiu sa discute cu altii decat cand au nevoie de ei. Sa-i aprobe, sa spuna, politicos, “da, cum sa nu, asa e, niste nesimtiti vecinii astia, ocupa amandoua lifturile, ce oameni”. Ori eu m-am cam saturat de astfel de apucaturi. Mie mi-e de ajuns uneori sa spun doar buna ziua sau sa zambesc.



Leave a Reply