A sunkissed world

21 Apr, 2010

Sunt in siguranta

Posted by: sunkissed In: Eu cu mine

“Eu n-am vorbit cu nimeni despre tine, esti in siguranta”.

Mi-am amintit si de George si de cand eram prieteni secreti. Eram in siguranta si atunci. Stiam ca nu stie nimeni ce balarii discutam noi si ca nici macar nu au cum sa le inteleaga. Eram duduia secreta, era prietenul secret. Acum el e George si eu sunt Pisi si ne vedem cand apucam si prietenii nostri stiu cand ne vedem si aproape ca stiu si ce vorbim.

Cat din noi ar trebui sa lasam in altii? Cat din noi trebuie sa lasam in altii, pana cand sa iasa din ei in afara si sa se reverse in lume si izvorul de “noi” sa sece? Cand stim ca am atins limita? Cand stim ca, desi am atins limita, nu trebuie sa ne oprim? Si mai ales, ce se intampla cu oamenii aia apoi? Iti devin – ce? Suflete pereche? Sau straini?

Ma mai intreb si are e pretul platit de oamenii care lasa fix cantitatea de “ei” care e nevoie in altii. Pentru mine, a fost un pret prea mare. Toate au rostul lor, chiar daca nu stim. Citez din tine ca si cum as cita din mine si poate ca asa si e. Insa poate, doar poate, ca aceasta zicala “toate au un rost”, e spusa de oameni care simt ca nu mai are nimic niciun rost si trebuie sa ascunda cumva asta.

Ma gandesc prea mult la variante si prea putin la actiuni. Greselile se platesc, dar in acelasi timp greseala e numai ce tu accepti ca greseala. Drumul pe care merg acum s-a facut din greseli, din nebunii, din fantasme si din munca asidua. La oameni, la principii, la mine. Sunt pierduta in unii oameni cu totul, in altii sunt in siguranta si intr-un fel de tacere la care nu as renunta pentru nimic in lume si cu altii caut in continuare secretul care ne-a facut sa… fim. Asa imi trebuie sa-mi fie.

Motive, caut mereu motive, am sa caut motive intotdeauna, in loc sa bat drumuri sau carari. De multe ori imi zic ca mai am de crescut, ma sperie cand imi asum cate un “niciodata”, de parca n-as sti ce inseamna niciodata si ce presupune, ma sperie usurinta cu care accept niste prostii si nu accept lucrurile serioase. Poate a trecut vremea secretelor, poate abia a venit,  poate prietenii si oamenii care conteaza in viata ta sunt facuti sa fie spusi, poate ca nu. Poate ca a fost, poate ca nu, poate ne-am imaginat totul. Si ce imaginatie frumoasa am avut!

Sunt in siguranta. Inca. Pentru cat timp?

Share this: Twitter | Facebook

No Responses to "Sunt in siguranta"

Comment Form

About

"Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead." Bukowski

Silvia's books

American Gods
The Graveyard Book
Dance Dance Dance
Kafka on the Shore
Foundation
Prelude to Foundation
Lolita
One Hundred Years of Solitude
Slaughterhouse-Five
The Catcher in the Rye
The Blind Owl
Steppenwolf
Demian/Siddharta/Der Steppenwolf
The Glass Bead Game
Demian
Peter Camenzind
The Fairy Tales of Hermann Hesse
Gertrude
Knulp
Rosshalde


Silvia's favorite books »

Take a look



Kokoro by Natsume Sōseki