A sunkissed world

Zicala aia, “smile, it confuses people” se pare ca se aplica de minune in Bucuresti. Poate si in alte orase, o sa incerc cum de am ocazia. Daca zambesti cuiva in autobuz, n-ai sa ai parte de un gest reflex de a ti se zambi inapoi, ci in cel mai bun caz de un rictus. [...]

Nu stiu ce e cu mine si cu somnul meu, dar o relatie de altfel armonioasa si datatoare de vise frumoase s-a cam dus pe apa sambetei. Petrecem prea putin timp de calitate impreuna, e ca si cum nu mai avem ce sa ne spunem si traim din amintiri. Weekendul asta am sa investesc mai [...]

Azi sunt buimaca, se vede treaba. M-am trezit incredibil de greu, numai cu tampenii in cap, am reusit sa scap lucruri din mana, abia ce am reusit sa fac cafeaua, am intrat intr-o usa la munca si asa mai departe. Mintea nu-mi mai sta in loc, ma gandesc la un catralion de lucruri in acelasi [...]

Cum nu mai e soare, nu mai e bine. Troleul e plin, oamenii sunt nesimtiti, pofta si inspiratie de munca – ia-o de unde nu e, banii de pantofi se duc pe contributii sociale (da, stiam asta de la inceput, dar oricum e enervant sa dai bani la stat), n-am avut timp sa citesc, la [...]

*Mi-am dat seama ca nu am povestit nimanui despre paznicul care ieri se juca Zuma. Ei bine, o fac acum. Se juca Zuma. Adevarul e ca trebuie sa fii tare plictisit, pazind cladirea asta in care lucrez.* Ieri seara, ma gandeam ca, daca tot am ascultat si gasit muzica frumoasa (Sharon Jones and the Dab-Kings [...]

Am o dilema existentiala. Weekendurile  in care nu fac nimic ma obosesc la fel de tare de weekendurile cu tot felul de activitati. Asta pentru ca stau si cuget, ceea ce se lasa cu dureri de cap si somn prost. Weekendul care tocmai s-a terminat a fost, din fericire, unul bun, in care am facut [...]

Pentru ca inca sunt oameni care se mira ca n-am abandonat locul asta si ca, fie vremea buna, rea, eu intru aici si dau cu tasta, uneori absurd, alteori ciudat, dar niciodata impersonal, am ales sa recomand un articol de pe un blog pe care-l citesc frecvent. Acest articol explica de ce e atat de [...]

Titlul nu are legatura, atata doar ca ascultam Lemon de la U2 cand am inceput sa scriu. E vineri si ma gandesc ca ma bucur ca nu e foarte soare, ca nu e foarte nor, ca nu e foarte frig, ca nu e foarte cald, ca simt cate putin din fiecare, ca sunt ciudata, ca [...]

Ce faci cand reusesti sa ai jobul care se apropie cel mai mult de ceea ce visai de cand erai prin liceu? Cand ai genul de relatie pe care si stiut intotdeauna ca o sa-l ai? Cand ai prietenii pe care ti i-ai dorit? Cand ai suficienta drama prin viata cat sa te tina alert [...]

Pentru ca, mai nou, sunt un om care ia decizii dubioase si care se gandeste la lucruri si mai dubioase, ma tot gandesc la orasul asta. Bine, ma gandesc la el de multe ori si in multe, multe feluri, multe dintre care nu-i fac cinste. Acum m-am gandit mai mult la ce am facut eu [...]