Vine un moment in viata mea cand, pentru a mai putea supravietui, trebuie sa merg in Sibiu, asa ca, frecvent, imi iau rucsacul in spate si ma cazez la Pensiunea Leu, in spatele bisericii evanghelice, urmand sa petrec acolo cam 2, 3 zile de rasfat maxim.
Sibiul de 1 mai a fost destul de aglomerat, insa in niciun caz la fel de aglomerat ca marea pe care am lasat-o pentru alta data. Sibiul de 1 mai a fost le fel de bun cu mine cum a fost si cu alte ocazii, lasandu-ma sa ma intalnesc cu oameni faini, sa ma plimb pe toate stradutele pe care le iubesc, sa beau bere cu acesti oameni faini, sa mananc cat n-a mancat neam de neamul meu (nu reusesc sa inteleg ce pun oamenii aia in mancare de fiecare data), sa dorm la pranz si sa mananc inghetata, sa-mi cumpar carti si sa ma las mangaiata de soare, sa vad caini draguti care stau in doua labute, ca niste domni, cand vad alti cani draguti, sa vad caini la geam, sa vad caini imbratisati, sa vad caini!
Sibiul de 1 mai a mai fost condimentat cu o excursie la Cisnadioara, unde voiam sa merg de mult si unde am reusit acum. Atat liliac cat am vazut la Cisnadioara, sus, la biserica fortificata, n-am mai vazut de mult. Zona era ca din poveste, verde si frumoasa, condimentata cu movul liliacului din loc in loc. Minunat, m-am bucurat ca am fost si ca am vazut veverite (ma rog, veverita -as fi vazut mai multe daca, la urcarea spre biserica, n-as fi fost prea ocupata sa boscorodesc ca am obosit).
Regrete eterne pentru: ca vineri am ajuns tarziu si ca duminica am ales drumul Dragasani-Pitesti ca varianta, ceea ce a fost oribil si obositor.
Bucurie maxima ca: am ajuns si la mama si am pupat-o si am mancat fasole cu afumatura.
Altfel spus: un cu totul altfel 1 mai decat cel cu care ma obisnuisem, ceea ce a fost, pana la urma, extraordinar de bine.
macar am profitat de ea.
pacat ca n-au mai fost zile insorite. cred ca trebuie sa vin iar si sa aduc si niste soare 
