Hells Bells vizavi de Casa Poporului

Posted: May 17th, 2010 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , | No Comments »

Ma scuzati putin cat imi revin din oboseala de weekend, datorata in principiu minunatului concert AC/DC, care a facut toti banii, inclusiv aia de Golden Circle pe care nu i-am avut eu de data asta.

Am plecat la concert nitel plouata si fara emotiile pe care le am, de obicei, cand ma duc la un concert de marimea asta. Mare parte din lipsa mea de emotii se datoreaza organizarii mioritice de concerte, care denota un miserupism grav fata de dadatorii de bani pe bilete, pe principiul ca in tara asta e foame de muzica buna si publicul vine oricum, chiar daca iti cam bati joc de el (ceea ce e adevarat, ma iau pe mine drept exemplu). Nici de data asta n-a lipsit haosul si nesimtirea, pe care am incercat sa o evit cat posibil mancand bine acasa, neband apa si nici porcaria aia de bere care se vinde de obicei (in principiu, ca sa nu mai stau la coada la toalete) si plecand acasa pe jos, chiar daca am facut vreo ora si ceva, din dorinta de a evita taximetristii care iti cer zambind 50 de lei, speculand faptul ca nici macar cand se strang la un loc aproximativ 60 000 de oameni nu e suficient pentru prelungirea programului RATB sau Metrorex (care a fost si mai nesimtit: a anuntat prelungirea pana la ora 24 a programului, pentru ca la 23 gurile de acces la metrou sa fie inchise si pazite de jandarmi).

Am incercat pe cat posibil sa nu las sa ma enerveze nici romanismele din public, cu bagatori de seama care priveau plictisiti spre scena, dar care insistau sa priveasca plictisiti spre scena cat mai de aproape. Romanul iubeste sa stea la coada si iubeste sa se bage in fata, cu tot sufletul si coatele lui, astfel incat daca incercam sa-mi las o perna de aer de 10 cm in fata ca sa pot respira, invariabil venea un Gigi care considera ca i-am facut loc lui. Neciopliti si imbrancitori, si o spun dupa ce am vazut ca se poate si altfel.

In fine, dat fiind ca am reusit sa ating un anumit nivel de zen pana la varsta asta, am inceput sa simt emotiile cand am vazut ditai clopotul, cu care stiam ce o sa faca Brian Johnson cu el. La Down am fost cam inerta, pentru ca – parere subiectiva – nu mi-au placut. La Iris, am constatat ca e imposibil sa nu canti cu ei. Cred ca e a 17-a oara cand vad Iris. Sincer, nu mai tin minte. Apoi a urmat o scurta perioada de acalmie, cat sa-mi mai masez salele batrane, obosite dupa 4 ore de stat in picioare (putin fata de altii, stiu).

Tot ce a urmat a fost extraordinar, cred ca nici in vise nu-mi puteam inchipui cum o sa fie. Eu am un obicei pe care cu greu il incalc, anume acela de a nu urmari videoclipuri din alte concerte live din actualul turneu al unei trupe. Vreau sa vad eu, pe viu (si in cazul asta pe varfuri), fara sa stiu ca urmeaza asta si asta. Stiam doar setlist-ul, in mare, pentru ca ma uitasem ce s-a cantat la bulgari, si stiam ce-o sa faca Brian cu clopotul pentru ca am cantat si eu, la viata mea, prin baruri, Hells Bells.

Asa ca pentru mine a fost totul o revelatie, locomotiva, Rosie, artificiile, tunurile, tot. Energia exploziva a lui Angus Young m-a lasat fara cuvinte, cred ca e cel mai entuziast om pe scena, un om care traieste muzica din plin, nu conteaza cum, daca sare, topaie, face grimase, se da cu fundul de pamant la propriu. Este unul din oamenii care ia cu usurinta fata oricarui vocalist, oricat de vocalist ar fi el. Minunat din toate punctele de vedere.

The Jack a sunat foarte bine si s-a potrivit cu micul numar de striptease oferit de Angus. In fapt, totul a sunat foarte bine, mai ales vocea lui Brian Johnson – efectiv nu-mi puteam imagina ca se aude fara nicio buba, fara niciun rateu, aproape de perfect.

Intreaga atmosfera a fost una pura de rock’n’roll, o bucurie sincera a lor de a canta si a publicului de a-i auzit. Daca la Metallica sau la Iron Maiden mai vedeai fete incruntate si patrunse de greutatea unui riff, la AC/DC totul era vesel, o fericire cat toate bucatile de confetti aruncate peste noi.

In concluzie, am vazut un super show de rock -fucking – roll, incarcat cu dinamism, erotism si glam – artificii si confetii. Oricand, oriunde cu drag as vrea sa mai vad asa ceva.



Leave a Reply