Raspunsul, prieteni…

Posted: June 2nd, 2010 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | Tags: , , , , | 2 Comments »

E miercuri, e vara, ma duc la Bob Dylan. Am o bluza galbena, magnet pentru musculite. Am buricele degetelor tesite de la atata tastat. Am ganduri de evadare urbana pe bicicleta, am ganduri de evadare nautica si esuat pe nisip. Bine ca am ganduri, bine ca simt, uite ca a iesit si soarele.

Cred ca raman fara povesti. Pragmatismul ma omoara si totusi eu ii deschid larg usa si-l invit sa intre. Nu sunt pregatita pentru anii pe care ii am. Mi se par multi si grei si stiu, in sinea mea, ca nu e asa. Nu sunt pregatita sa-mi las visele la uscat, asa cum se lasa prunele si bananele.

Imi amintesc destul de clar un moment din copilarie in care am pus capul in iarba si am auzit insectele cum zumzaiau. Nimic altceva. Orasul asta m-a innebunit. Orasul, in general, m-a innebunit. Da, m-a invatat cum sa exprim ce simt, dar si cum sa reduc din ce exprim in fata altora.

E vara si ma duc la Bob Dylan. Are el raspunsul, macar pentru ziua de azi. Langa biroul meu, se construieste/repara o cladire. Muncitorii vorbesc tare, claxoanele sunt in toi, pentru ca un camion cu saci de ipsos blocheaza putinul drum care mai ramane neacoperit de masinile parcate, se urla, se impinge, se bat si clopotele uneori, caci e si o biserica pe aici. Pietonii care merg pe carosabil injura soferii care incearca sa treaca. Mi-e ca nu o sa ma mai inteleg cu nimeni, in curand. Dor de liniste!


2 Comments on “Raspunsul, prieteni…”

  1. 1 Sunshine said at 1:33 pm on June 2nd, 2010:

    see you there, sunkissed!

  2. 2 sunkissed said at 1:28 pm on June 3rd, 2010:

    cu riscul de a ma repeta: :)


Leave a Reply