A sunkissed world

14 Jun, 2010

Pe doua roti – episodul doi

Posted by: sunkissed In: Despre natura lucrurilor|Eu cu mine

M-am decis ca, indiferent cat e de cald si cat ma chinui sa urc bicla sus in birou, ca sa nu mai zic de cat de mult ma chinui, contrar asteptarilor mele, sa o urc in lift (asta pentru ca sunt neindemanatica tare), este incomparabil mai bine sa vii cu bicicleta la munca decat cu ratb-ul.

Dar cum mai aveam nevoie de cateva chestii, am fost la Decathlon ieri, noul meu magazin de suflet, si mi-am cumparat niste benzi reflectorizante, un rucsac mic de tot, cat sa incapa in el casca si alte bunuri si o pereche de pantaloni scurti… de la copii. Ce sa fac daca pentru Quechua eu am 14 ani?

Mai voiam un suport pentru bidonul de apa, insa n-am mai gasit (la departamentul cu lucruri pentru biciclete, rafturile erau cam goale) si o oglinda, dar, la fel, n-am mai gasit.

Asa ca azi mi-am pregatit rucsacelul, astfel:

- am atasat de el insigna mea cu Dark Side Of The Moon – ca sa ma simt si eu bine

-am pus in el un tricou de schimb

-portfardul, deh

-parfumul si deodorantul

-si un prosopel.

Si am pornit la drum. Incet de tot, ma depaseau alti biclisti, stat regulamentar la trecerea de pietoni, stat regulamentar la toate trecerile de pietoni, abia mi-am facut curaj sa ma bag pe carosabilul putin circulat de pe la Piata Cotroceni, pentru ca pe Eroilor am incercat sa ma bag, dar mi-am intors frumos bicicleta din drum cand am vazut ca nu prea aveam loc, cu mare frica de cainii pe care ii auzeam latrand in departare – dar am ajuns la birou! Cam o jumatate de ora mi-a luat sa ma usuc, sa-mi revin, sa beau niste apa, sa ma schimb si sa ma aranjez. Bicla e tot sus, in birou, cu mine.

Per total, a doua experienta cu bicla prin oras a fost ok si sper sa fie si urmatoarele la fel de line, chiar daca nu ajung in timp record la munca – mi-am luat-o ca sa ma distrez, nu sa ma teleportez.

Share this: Twitter | Facebook

4 Responses to "Pe doua roti – episodul doi"

1 | Raz

June 14th, 2010 at 2:38 pm

Avatar

Ar fi ceva daca ne-am putea teleporta cu ajutorul unui mecanism sau echipament care sa aiba doua roti.

Asa, ca sa zic si eu ceva…

2 | sunkissed

June 14th, 2010 at 3:58 pm

Avatar

ar fi ceva daca ne-am putea teleporta, oricum ar fi. intrebarea ar fi ce am face cu timpul castigat

3 | ipo

June 15th, 2010 at 11:34 am

Avatar

Eu zic ca mai bine iti iei un cos de montat deasupra aripii din fata, sa pui in el rucsacul. Avantajul e ca ai spatele liber si respiri mai bine, transpiri mai putin. Dezavantajul e ca poate sa ti-l smulga vreun hot si sa fuga cu el.

4 | sunkissed

June 15th, 2010 at 11:45 am

Avatar

ipo, m-am gandit, dar nu cred ca-mi incape si nici varianta de a ramane fara rucsac nu-mi surade. nu ma deranjeaza ca transpir atat de mult cat ma deranjeaza ca nu prea pot sa respir de caldura si cel mai tare ma deranjeaza casca, dar deh… azi am ajuns tare greu, mi-a fost ataaaat de cald… maine cred ca o las acasa pe mandra :(

Comment Form

About

"Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead." Bukowski

Silvia's books

American Gods
The Graveyard Book
Dance Dance Dance
Kafka on the Shore
Foundation
Prelude to Foundation
Lolita
One Hundred Years of Solitude
Slaughterhouse-Five
The Catcher in the Rye
The Blind Owl
Steppenwolf
Demian/Siddharta/Der Steppenwolf
The Glass Bead Game
Demian
Peter Camenzind
The Fairy Tales of Hermann Hesse
Gertrude
Knulp
Rosshalde


Silvia's favorite books »

Take a look



Kokoro by Natsume Sōseki