Sau “cum se strica un weekend”.
Pai ieri am cazut de pe bicla, am zis. Ce n-am zis e ca, in cele 8 ore in care am stat la munca, ca doar eu n-am nimic si sunt Iron Man, glezna mea a inceput sa capete dimensiuni apocaliptice si sa ma doara foarte tare. M-am speriat cum nu ma sperii eu niciodata, adicatelea am fost la doctor, la urgenta.
Am ajuns la Spitalul de Ortopedie, care arata de parca tocmai a fost bombardat. Acolo, un doctor putin sictirit a venit, s-a uitat la glezna, a palpat pe ici, pe colo si m-a trimis la radiografie. Camera unde se faceau radiografii arata ca un laborator de experimente parasit. In fine, am facut-o si pe asta, am fost inapoi la domnul doctor care mi-a comunicat sec ca am entorsa, ceea ce stiam (mie mi-era frica sa nu fie rupt) si ca trebuie gips doua saptamani.
Aici mi s-a taiat mie firul. O asistenta draguta imi explica ce o sa se intample, cum o sa vin eu peste inca 3 zile sa schimb gipsul si cum intr-o saptamana o sa am un fel de gheata cu care sa pot calca. M-am dus la coada la nenea care punea gips – si care a fost primul care m-a intampinat cand am intrat in spital, intrebandu-ma ce am patit si spunandu-mi apoi, nu stiu daca arogant sau glumet, ca pentru motociclisti si biciclisti el nu raspunde. Mda, mersi.
La coada, am inceput sa plang, am spus ca eu nu vreau gips si… am fugit. Intr-un picior. M-am luat de acolo si am plecat. Pe drum, m-am intalnit cu asistenta care mi-a explicat ce trebuie sa fac – repaos, evident, o saptamana, fasa elastica, eventual glezniera (dar e scumpa rau chestia aia), unguent, pastile si sa nu calc pe picior.
Rezultat, o noapte foarte grea, in care abia am reusit sa dorm, si remuscari ca, din cauza prostiei mele, nu mai pot pleca la Slanic in weekend si sunt sanse mari ca nici la Aerosmith sa nu mai pot sa merg.
Si uite asa, cu o carja de imprumut, ma descurc prin casa de colo colo, bucurandu-ma de data asta ca stau in garsoniera si n-am mult de umblat. In afara de durere, care acum e mai mica, ma mai roade si vina pentru ce-am facut si evident frustrarea ca trebuie sa stau inchisa in casa si ca nici nu pot face mare lucru.
Morala nu exista. Decat poate ca e bine sa ai prieteni cu carje de imprumut.
