In urma constatarii de ieri, anume ca vara imi scapa printre degete, m-am decis sa strang pumnul. Nu neaparat ca sa o amenint sa vina si pentru mine, ci pentru a face niste planuri, idei, socoteli care sa o amageasca – sau care sa ma amageasca pe mine.
Asa ca o buna parte din dimineata am petrecut-o ignorand ploaia caineasca si faptul ca mi-era iarasi frig, pentru a cauta locuri unde pot sa zac pe plaja vara asta si a savura cafeaua mea experimentala (nu mai avem filtru la munca, m-am saturat de aia de la Gregory’s, asa ca mi-o fac direct in cana).
Dar bineinteles ca n-am reusit sa pun cap la cap nimic, ba chiar imi fugeau tot felul de ganduri prin minte, ganduri concrete, ganduri apasatoare, ganduri de iarna, in cel mai bun caz, calcule care nu ma reprezinta, planuri pe care nu tin neaparat sa le fac acum si, in general, o stare relativ intunecoasa.
Cred ca ma las in voia ploii – sau a lucrurilor pe care trebuie sa le fac la munca, macar pentru azi. E o zi in care nu se respira vara. Parca nici nu e joi, parca nici n-am visat marea azi noapte, parca nici nu ma simt…