Mi-am dorit atat de mult sa scriu si iata ca asta fac. Ma joc cu vorbele in fiecare zi, le astern cu grija pe hartie, le pun semne de punctuatie si asez propozitiile dupa bunul meu plac. Scriu tone de randuri, ma dor ochii si mi s-au tesit buricele degetelor. Scriu despre oameni, programe, muzica, sentimente, scriu despre noutati in domeniul firmei mele, scriu planuri, completez liste, semnez mailuri si am ajuns sa pot sa ma uit pe fereastra cand scriu ceva mai mecanic.
Sigur, nu am mai scris pentru mine de ceva vreme, dar asta nu pentru ca nu am timp, ci pentru ca nu am stare. Sau cand am, e prea ciudata ca sa iasa ceva bun. Mi-e sete de cuvintele mele, dar cred ca trebuie sa le las sa vina la mine mai degraba decat sa le alerg eu.
Am mintea imprastiata. Ma gandesc la prea multe, prea multi, prea degeaba. Nici nu stiu daca e din cauza ca scriu prea mult si, deci, nu mai reusesc sa asez cuvintele sau daca e din cauza ca sunt obosita. Nici nu stiu daca conteaza.
