Imi place sa simt cum traiesc altii. Chiar daca nu imi place ce simt, uneori e placut sa intrevezi ce valorizeaza unii, ce ii face sa rada, sa planga, sa se bucure si sa viseze. Uneori, asa cum tot am mai spus, incerc sa inteleg chestii pe care n-ar trebui neaparat sa le inteleg, cu atat mai mult cu cat aceste bucati din viata oamenilor pe care eu abia le intrevad. Uneori doar le observ, alteori le compar.
Cert e ca cel mai mare moment de bucurie e acela cand ajung la mine acasa, la oamenii mei, la bucuriile mele, la gandurile mele si ma gandesc ca totul e in ordine. In ordinea mea, asa cum stiu eu sa o mentin.
*
In alta ordine de idei, se face vara. Venetia! Orice gand pagan de marea noastra pe care il aveam s-a dus si s-a ingropat, o data ce am realizat ca eu chiar merg acolo. Totul mi se pare asa, ca pentru printese, mai ales hotelul pe care l-am ales. Mi se pare ca e locul potrivit pentru a uita ca o sa implinesc o varsta. Si apoi se contureaza un Sfantu Gheorghe, in Delta, la Anonimul (o coincidenta doar) unde eu nu am fost niciodata si unde abia astept sa merg. Da, e vara. Cum sa nu-mi placa sa ajung la mine acasa?
acum am editat