A sunkissed world

Cand eram eu mica, aveam o multime de prieteni in orasul unde am copilarit. Din pacate, nu prea am mai tinut legatura cu nimeni. Constat la mine faptul ca, desi sunt atasata de trecut, deseori fac tot ce pot ca sa tai legaturile cu el. In fine, printre acesti prieteni se aflau doi frati, care locuiau la cateva case mai departe de mine. Amandoi muncitori si seriosi, acum lucreaza in constructii si amenajari interioare. Sunt singuri si au grija unul de altul si amandoi de casa bunicii lor, unde au crescut. Dintr-o casa de tara fara prea multe imbunatatiri, au facut-o o casa cocheta si ingrijita, si-au refacut bucataria si baia si camerele dupa priceperea lor. Adica foarte bine.

Ei vin foarte des la noi, cu precadere fratele cel mic, care e cu un an mai mare decat mine. Intr-o casa, sunt mereu multe de facut si mama mai apeleaza la ei pentru toate chestiile, mari sau mici – de la tencuit si varuit la schimbat racorduri si baterii. Intr-o zi, el a venit pentru niste maruntisuri si, cand era la masa, din una in alta mama i-a zis ca noua nu ni s-au facut capsunii in gradina anul asta si ii pare rau, ca mi-ar fi facut dulceata, ca stie ca imi place.

Dupa cateva zile, a venit la mama cu un borcan de dulceata de capsuni, pentru mine. Capsuni din gradina lui, culesi de el si facuti tot de el dulceata. Mi-a adus special ca sa am si eu dulceata de capsuni, pentru ca imi place (ceea ce e cum nu se poate mai adevarat – mi-am redescoperit pasiunea pentru dulceturi facute in casa).

Ieri am adus borcanul acasa si m-am pus pe facut clatite cu dulceata de capsuni. Cred ca au fost cele mai bune clatite. Am avut un sentiment tare dragut si m-am bucurat sincer ca mai sunt oameni care fac astfel de cadouri. Dulceata de capsuni.

Cred ca lumea ar fi un loc mai bun daca fiecare dintre noi ar primi cadou un borcan de dulceata de capsuni de la cine te astepti mai putin.