Cand vrei sa faci prea multe…

Posted: July 27th, 2010 | Author: | Filed under: Eu cu mine, Gânduri în corabie | Tags: , , , | No Comments »

As inghesui toate dorintele si visele mele intr-o valiza. Le-as trage dupa mine prin nisipul fierbinte asezat cuminte pe drumurile inchipuite. As bea sute de cafele cu sute de oameni, importanti in felul lor. As fi si acolo unde in clipa asta am uitat ca vreau sa fiu.

Mi-ar placea sa le simt, sa le fac si sa le indeplinesc pe toate. Toate lucrurile la care am visat, intr-un fel sau altul.

Uneori ma bucur ca mi-e atata de usor sa ma multumesc cu oameni. Cred ca asta se intampla pentru ca reusesc sa vad in ei lucruri mult mai multe decat as putea sa fac eu intr-o viata. Sunt un om pe care chiar si posibilitatile il obosesc.

Acum aproape cativa ani, pe plaja din Vama Veche, credeam ca stiu cam ce e cu mine si credeam ca stiu urmatorii pasi care or sa doara, asa cum credeam ca stiu toate povestile marii. Am realizat ca habar nu aveam. Nici macar nu stiam cat timp trebuie sa treaca pentru ca unele cuvinte sa se spuna mai usor. Cate parti din suflet trebuie sa mai scot. Inca am senzatia ca am taiat prea mult, dar o alung repede, ca pe un gand tampit de care vrei sa scapi.

Mi-au trebuit mult ani, vreo trei, si multe conexiuni neuronale si sufletesti ca sa pot realiza ce trebuie sa iau cu mine si ce nu. Sa nu ma mai blochez singura dupa usi ale caror rost nu-l stiu.

De la o vreme, ma tot gandesc la ziua mea care o sa vina si la anii care se strang. Ma ingrijoreaza putin, dar cred ca e normal. De fiecare data cand vine ziua mea, cel putin de acum trei ani, simt nevoia sa fiu langa mare. Sa privesc in ea si sa vad ce n-am uitat. Inteleg ca niciodata nu voi fi pe deplin multumita, atunci cand o sa vina vorba sa-mi simt timpul – nu in sens de varsta, nu in sens de ani. Si e perfect normal.



Leave a Reply