Delta Dunarii – Sfantu Gheorghe – sfanta caldura

Posted: August 17th, 2010 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , , , | 2 Comments »

Sunt convinsa ca, in zilele in care a fost cel mai cald in restul tarii, v-ati gandit ca mai rau nu se poate. Ei bine, se poate. In Sfantu Gheorghe, acolo unde mai ai un pic si cazi de pe harta tarii, Sahara se inmultise cu 2 sau chiar cu 3.

Dupa un drum lung, istovitor si pe alocuri amuzant, am reusit sa ajung in portul Mahmudia. Un port unde, daca n-as fi stiut sigur ca trebuie sa ajung, as fi spus ca e o cladire abandonata si as fi plecat. Batea un vant ce m-a facut sa regret ca nu am luat hanoracul – ah, de-as fi stiut ce ma astepta! – si pipi se facea, cum am mai zis, la cazan. Un cazan mare, pe care fusese pictat cu negru WC, acoperit cu panze de paianjen, in fundul curtii.

Doua ore si o plimbare pe Dunare mai tarziu, am ajuns in Sfantu Gheorghe, eu si multimea entuziasta care se ducea la festivalul Anonimul.

Primul contact cu Sfantu Gheorghe, ca turist (pentru ca, asa cum am mai spus, ca localnic e alta treaba) este dubios. Te bucuri si nu prea. Te bucuri de liniste si praf, dar parca nu prea tare. E o senzatie ciudata mai cu seama pentru orasenii fara tendinte de agroturism si care nu au avut “tara” la care sa-si petreaca in fiecare an din copilarie vacanta. Pentru ei, e greu de inteles de ce oamenii locului te privesc inca suspicios – desi tu le aduci niste bani, de ce persista niste obiceiuri pe care tu nu le intelegi si de ce aici “rostul” are alt sens.

In Sfantu Gheorghe exista niste chestii in cantitati impresionante: praf, umezeala, niste insecte ciudate care traiesc in nisipul de la intrarea in mare, soare, tantari, broaste, peste si barci. In schimb, lipsesc manelele, bmw-urile pe plaja, shaorma si autoturismele.

Nu am stat in camping, insa pot spune ca e ok, pentru un participant la viata de noapte a acestuia. Mancarea nici prea prea, nici foarte foarte, pentru care trebuie sa astepti mult prea multe minute pentru stomacul tau chinuit. Magazine sunt, putine si rasfirate, scumpe – evident. Pe plaja, este din fericire un sigur chiosc cu bere si alte lichide. O farmacie la care am fost sa cumpar ceva de arsuri solare. Un post de politie. 4 blocuri. Un parc pentru copiii.

Sfantu Gheorghe are insa cea mai frumoasa plaja pe care mi-a fost dat sa-mi odihnesc oasele deja batrane. Nisip fin, apa joasa si linistita, curata si fara animalute bipede care sa-ti dea cu mingea-n cap. Plaja e la distanta de vreo 20 de minute de sat, ceea ce ajunge sa para o distanta de 3 ore, cand mergi prin soarele naucitor. Ultima portiune de mers pe jos e un chin: cativa metri de nisip fin in care te impotmolesti orice ai face si care este atat de fierbinte ca iti vine sa-ti dai palme.

Am fost cu barca in Rezervatie si am admirat pelicanii si lebedele. Liniste si frumos – la un moment dat uitasem unde sunt si m-am uitat in spate sa vad de unde vine zgomotul care provenea de la motorul barcii in care eram.

Seara pe ulita, nimeni. Frontala e prietena ta. Te simti ca un strain pe Pamant, desi esti inconjurat de case si de oamenii din ele. Si este foarte linistitor, uneori, sa te simti ca un strain pe Pamant. La pranz, pe ulita, iar: nimeni. Cald, monser, atat de cald incat nu mai stii unde sa te ascunzi. Tantari cat nu prea doresti, mai ales in campingul unde cea mai ciudata adunatura de oameni se uita la film: toti oamenii cu ochii pironiti pe ecran se pocneau cu o ritmicitate de invidiat, cand pe cap, cand pe brate, cand pe vreo alta zona a corpului pe care n-a ajuns Off-ul sau Autanul (acesta  din urma fiind degeaba pentru mine, mai rau m-au atacat rinocerii aia de tantari cand m-am dat cu el si nu cu bunul, dragul de Off).

Oameni fericiti – turistii astia. Am impresia ca toti au plecat de acolo ca si mine: cu mintea golita de orice stres, cu o relaxare imensa in suflet si cu un bronz frumusel.

Din pacate insa, mai pe sfarsitul saptamanii, a aparut si specia uneori denumita “bizon”, adica cea care urla pe strada, arunca tigari pe plaja si lasa mizerie in drum. Acest fapt ma face sa constat, cu tristete, ca, in pofida faptului ca e greu – si relativ scump -  de  ajuns acolo, se va gasi cineva care sa salveze si Sfantu Gheorghe de la linistea care il caracterizeaza acum.


2 Comments on “Delta Dunarii – Sfantu Gheorghe – sfanta caldura”

  1. 1 silviu said at 12:54 am on August 25th, 2010:

    Am fost si eu la festivalul Anonimul si am observat ca tantarii erau agresivi de la lasarea serii pana pe la 9-10 cand isi faceau plinul. In partea dreapta a plajei, daca mergi cam 150 metri ajungi in locul unde dunarea se contopeste cu marea neagra, merita vazut.

  2. 2 sunkissed said at 11:28 am on August 25th, 2010:

    Am fost, este superb locul acela.


Leave a Reply