In mijlocul strazii, daca stai, esti claxonat. Daca nu ai un spirit de orientare bun, vei fi luat pe sus de multime, vei fi tarat de gloata pe alte strazi pe care, poate, nu voiai sa ajungi. Daca esti o fire optimista, vei spune “vai, ce bine, iata ca am ajuns si aici, cine stie daca as fi ajuns vreodata, de unul singur, aici.”. Daca esti o fire pesimista, nu-ti ramane decat sa intri in panica, fireste, sa strigi la gloata – care nu te va auzi, pentru ca gloata, fireste, aude numai ce vrea si ce este in spiritul gloatei.
In mijlocul strazii sunt gropi, e trafic si praf, iar uneori mai sunt si politisti care fluiera suprarati la tine si incearca sa-ti indice pe unde sa mergi. Daca esti o fire submisiva, vei fi incantat ca-ti spune cineva pe unde sa mergi. Daca esti o fire care respecta autoritatea, vei mustaci, dar tot vei merge pe unde iti indica fluierul umblator. Daca esti mai rebel, ei bine, viata ta e foarte, foarte grea.
In mijlocul strazii nu prea ai ce sa cauti fara simt al directiei si fara sa vrei sa ajungi undeva. Asta pentru ca sunt prea multi oameni cu prea multe directii, astfel incat devine aproape imposibil sa nu nimeresti pe drumul altuia.
Pe strazile Venetiene, in schimb, e cel mai bun loc unde sa te afli.