De ce e rusinos sa fugi mancand pamantul de ceva care iti provoaca dureri de cap, de spate, de minte si de suflet si e mai demn sa stai si sa te lasi ingropat de viu de acel ceva?
Nu mai cred in statul pe loc, nu mai cred in toate planurile pe care mi le-am facut, eu pentru mine, in acest loc, in aceasta stare de fapt. Incepe sa-mi fie din ce in ce mai greu sa traiesc si sa muncesc, chiar daca – culmea – fac ceea ce imi place si incerc, ca o persoana constiincioasa ce sunt, sa nu am datorii, mai cu seama la statul roman. Degeaba, daca, pentru ca vreau sa muncesc si sa-mi permit un trai, ma simt haituita, agresata, agasata, pusa pe drumuri, amenintata cu amenzi. Mi se pare halucinant statul roman. Ii respect pe cei care traiesc aici si se descurca, dorm bine noaptea si nu au griji, ii compatimesc pe cei care, ca si mine, au incercat sa faca ceva in plus, dar au esuat lamentabil, dand cu capul de “sistem”.
Mi se pare ingrozitor ca sunt pusa, ca un detinut in custodie, sa ma duc la doua sau trei, ca nu m-am lamurit, ghisee separate pe luna, sa completez 12 X 2 declaratii pe langa celelalte doua pe care deja le completam anual, sa platesc pentru niste servicii pe care nu le primesc si pe care nici nu le vreau, dat fiind ca nu am de gand sa devin somera, ca de asta m-am facut PFA, si ca ori de cate ori am avut nevoie, am mers la clinici private.
De doi ani platesc la stat, intotdeauna la timp, intotdeauna tot ce mi s-a cerut. Sunt unii care o fac de mai mult timp. Ii respect, mai ales pentru ca stiu ca traiesc cu acest gust amar in gura cu care traiesc si eu, de la o vreme. E prea mult; e prea mult pentru varsta pe care o am si normal nu este, in niciun caz.
Asa cum nu e normal nici orasul asta plin, nici gropile, nici traficul, nici cainii vagabonzi, nici manelele in miez de noapte, nici scuipatul pe strada, nici… o mie de alte lucruri pe care nu am chef sa le scriu.
Eu nu cred ca a pleca din tara asta e fuga. Incep sa cred ca e un act firesc, de auto-aparare in fata unui sistem din ce in ce mai absurd, din ce in ce mai rau, din ce in ce mai sufocant.
