Ieri am fost cu bicicleta in parc. O zi minunata de toamna. Am ras si am glumit si ne-am dat cu totii printre ceilalti oameni pe roti, fie ca erau pe trotinete, role sau tot biciclete.
In restul weekendului, am fost la bere si m-am uitat la filme. Mi-am spalat rusinea de a nu fi vazut A Clockwork Orange pana la varsta asta (si pot sa spun ca mi-a placut cartea cu vreo 30% mai mult decat filmul, daca e sa virbim matematic, dar as prefera sa nu vorbim matematic, pentru ca nu mi-a placut niciodata matematica) si am recuperat din filmele noir pe care nu le-am vazut, dar care atat de mult imi plac. Am mai vazut Angels with Dirty Faces si Double Indemnity.
In rest, am facut curatenie, luna chiar. Am citit (Zambiti, va rog! de Vonnegut) si am gatit (orez cu sos dulce-acrisor).
Si totusi reusesc uneori sa ma simt a treia roata. Oricat de firesc, de natural e totul, e un mic sentiment, ca un ghimpe, ca eu sunt in plus pentru mine. Ca numerele nu sunt pare, ca nu iese la socoteala si altele din gama.
Solutia? Nu prea o stiu. Planuiesc sa fac ce-am facut. Ma uit la The Third Man, un titlu de altfel adecvat. Mai pun de-o cafea. De-o plimbare cu bicicleta. De o limonada. Ceva cu care sa ma pot pacali ca inca e vara.
