A sunkissed world

15 Oct, 2010

Ce sa mai zic

Posted by: sunkissed In: Eu cu mine

Nu sunt in cea mai buna forma. M-am plictisit, m-am sictirit, m-am dezamagit eu singura si m-au dezamagit si altii. Si da, prefer sa stau intr-un colt si sa-mi rumeg nefericirile, pentru ca m-am saturat de accentele de hei-rupism din care nu se rupe niciodata nimic. Mi se mai rupe mie cate o bucata de creier si de inima, dar cam atat. Practic, nu se schimba nimic. Decat ca exista o perioada de timp variabila in care ai impresia ca s-ar schimba ceva.

Viata e palpitanta, da. Oameni frumosi sunt la tot pasul. Oameni noi frumosi, da. Si toamna e frumoasa si totul e frumos. Nu neg partile frumoase din viata, numai ca acum echilibrul meu are mult de suferit, in urma unor chestii pe care unii le numesc “maturizare” si eu le numesc “porcarii”. Si nu sunt chestii de ieri, de azi.

E sentimentul ala stupid ca nu am cu cine sa vorbesc. Ma uit in telefon, ma uit in listele de mess si ma uit degeaba. Ma uit pentru ca am niste bariere pe care nu le pot discuta – nu ridica, ci discuta. Asta vreau. Dar oamenii vor sa ti le ridice direct, ca stiu ei mai bine.

E sentimentul ala, in fiecare dimineata in troleu, in fiecare dimineata 40 de minute in care citesc ca sa nu ma uit in jur la alti oameni ingrijorati.

E fiecare zi in care nu am luat bicicleta din cauza idiotilor din trafic si a starii pistelor, fiecare zi in care am lasat pantofii cu toc acasa pentru ca sunt gropi si mizerii, fiecare zi in care mi-am contemplat parul, fata, trupul, mainile si desi as fi vrut, nu le-am putut lasa acasa.

Si e fiecare zi in care zambesc la aluzii, fac misto de mistouri, trec mai departe de departe si de mine si de toti. E fiecare zi, dar absolut fiecare zi in care pe gura iese altceva.

Si nu pentru ca mi-e frica de cum o sa par sau ce o sa mi se spuna, nu. Am trecut de faza asta, am vazut ca oamenii sunt uimiti si-mi zic ca sunt prea “taioasa”. E firesc, cand treci de la obedient la taios e o diferenta. Dar nu, eu nu spun nimic pentru ca… nu mai vad diferenta.

Nu mai vad diferenta in mine si mai ales in altii. Nu mai disting liniile, adevarurile, nu mai stiu sa deosebesc plastic de piele si iluzii de realitate, bula mea nu se mai contopeste cu a nimanui.

Asa ca singura mare diferenta e ca nu mai bat campii – in afara de acest loc. Nu mai sper ca o sa se intample ce mi se spune, nu mai cred cand mi se spune ca o sa fiu sunata, nu ma mai intereseaza cat creste euro si de ce, nu ma intereseaza ce-ai mancat aseara sau unde ai fost in vacanta, nu ma intereseaza nici macar ca oamenii se indeparteaza – e treaba lor la fel de mult cum nu e treaba mea.

Ma intereseaza starea asta de micime, de tristete de toamna, de val ridicat de pe ochii care s-au obisnuit sa vada stralucirea valului si nu mizeria ascunsa de el. Starea de ratacire pe care o am, din ce in ce in ce mai mult.

Share this: Twitter | Facebook
Tags:

4 Responses to "Ce sa mai zic"

1 | Lara

October 19th, 2010 at 11:17 am

Avatar

uneori cand ajung pe aici ma gandesc ca omuletul asta (adica tu) e dintre cei ce se opresc cateodata in plina ploaie si rad in fiinta lor de ridicolul celor care se grabesc pe langa ei spre undeva, spre un nicaieri ar putea spune cineva mai realist, doar doar sa nu se ude, sa nu-si strice machiajul, parul, sa nu raceasca, sa nu etc. dar totul…totul e ridicol cand pasesti putin in afara. si sunt oameni care nu au nici cel mai mic habar despre tot
daca am dreptate, atunci pentru putina lumina in toamna asta o carte de Osho ar merge “ca unsa”. pentru ca mi-am amintit ca ti-a placut Hesse…nu ca ar fi foarte mare legatura

2 | sunkissed

October 19th, 2010 at 11:47 am

Avatar

:) sa stii ca in curand o sa incep sa rad si in afara fiintei mele.

o carte de Osho ma priveste cuminte din biblioteca si ma asteapta. dupa ce termin cele 3 carti incepute (prost obice, stiu) o sa ma apuc de ea

3 | Lara

October 19th, 2010 at 12:48 pm

Avatar

pentru mine e ca o necesitate sa am mai multe carti incepute si nu asemanatoare, nu mi se pare un prost obicei ba din contra. nu am mereu aceeasi dispozitie si e absolut inutil sa citesc ceva care nu corespunde cu starea mea. dar nici prea multe ca parca ceva, pe undeva se pierde, se complica prea mult.
curiozitatea ma impinge sa te intreb ce carte te priveste din biblioteca?…te asigur ca nu e cuminte, nu are cum sa fie cuminte o carte de Osho :) (bine, mai corect scris “de”)

4 | sunkissed

October 19th, 2010 at 2:07 pm

Avatar

Psihologia ezotericului, pare-mi-se

Comment Form

About

"Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead." Bukowski

Silvia's books

American Gods
The Graveyard Book
Dance Dance Dance
Kafka on the Shore
Foundation
Prelude to Foundation
Lolita
One Hundred Years of Solitude
Slaughterhouse-Five
The Catcher in the Rye
The Blind Owl
Steppenwolf
Demian/Siddharta/Der Steppenwolf
The Glass Bead Game
Demian
Peter Camenzind
The Fairy Tales of Hermann Hesse
Gertrude
Knulp
Rosshalde


Silvia's favorite books »

Take a look



Kokoro by Natsume Sōseki