In ceata

Posted: November 2nd, 2010 | Author: | Filed under: La naiba! | Tags: , , , | 2 Comments »

Dintotdeauna mi-a fost frica de ceata. Acum insa, nu-mi mai e frica, ci simt mai degraba o angoasa, o neliniste care nu prea ma lasa sa ies din casa cand e ceata. Si totusi o fac, pun un picior inaintea celuilalt, merg, e bine, se poate.

Sunt prea multe situatii cand am pus “…si totusi o fac”. Cred ca, inainte de a muri de inima, o sa mor de compromisuri. Sau de toamna.

Toamna e mereu plina de ceata. Mereu inveti cate ceva. Mereu isi scoate capul vreun dor, un dor pe care ai vrut sa-l stergi de tot, ca si cum ti-ai scoate cu bisturiul o parte din viata. Ramane insa urma lui, a dorului, a ei, a vietii excizate, a momentelor in care puteai sa pipai si sa urli “Este!”, pentru ca apoi, aproape imediat, sa nu mai fie.

Uneori ma uit la oameni, cum merg linistiti, pe doua picioare si cateva principii, si ma intreb ce au lasat in urma, ce fantome ii bantuie si cum de mai pot sa mearga linistiti pe doua picioare.


2 Comments on “In ceata”

  1. 1 ipo said at 10:53 am on November 3rd, 2010:

    Mie mi se pare ca ceata ascunde si te lasa sa ghicesti, sa iti imaginezi ce e dincolo de ea. Si, daca vrei, TE ascunde.

  2. 2 Sunkissed said at 5:38 pm on November 3rd, 2010:

    E o viziune si asta, dar pe mine tot ma sperie


Leave a Reply