Lectia de azi: nu stii niciodata cine iti cauta in geanta

Posted: February 21st, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , | 4 Comments »

Trec de la o stare la alta si de la o intamplare la alta. Azi de dimineata, adicatelea luni, dupa un weekend frumos si linistit, eram in troleu, ca o domnisoara care se respecta, tocuri, oja rosie, alea-alea. Vine controlul si dau sa scot portofelul, linistita si calma, stiind ca, vorba aia, tocmai ce mi-am facut abonament.

Stupoare, rumoare, portofelul ia-l de unde nu-i, flashback cu el pe comoda, in hol, deschis si cascat exact ca minunatul meu creier in momentul in care l-am lasat acolo. Asa ca ce sa mai fac, docila ii zic doamnei sa-mi dea amenda, pe motiv de uitucenie de portofel cu toate actele in el.

Doamna evident ca nu ma crede, asta unu, si doi, nu crede nici ca nu am buletin la mine, ca doar a vazut multi oameni la viata ei care doreau sa scape de bratul lung al legii, asa ca ma roaga sa-i arat ca nu am acte la mine. Cum m-a rugat si a fost decenta, m-am apucat sa-i arat continunul gentii mele, cu rusine si sfiala. Rusine si sfiala pentru ca geanta mea se revarsa ca burta unei balene flamande. Se aratau de acolo o carte, o agenda, cinci bonuri fiscale de diverse feluri, casti, mp3 player, carpita mea de ochelari (pusa intr-o invelitoare de plastic, ceea ce a facut-o pe tanti sa zica “uite-l!”, referindu-se la abonament – dar evident ca nu era el), manusi, caciula, un plic gol si mototolit, un contract, servetele umede de doua feluri, guma de mestecat, mostre de parfum, portfard, pliante, chei si telefon si multe, multe, dar foarte multe altele.

Fata doamnei a capatat o culoare usor galbena – ca sa vezi, ca geanta mea! si a mea una usor rosie. De rusine, fireste. Mi-am luat umila geanta si punga cu mancare de pranz si in statie la Universitate am concluzionat ca: am 25 de ani, deci nu 20, si ma duc la munca (de aici adio, sentiment inaltator de maturitate dat de tocuri si oja), ca haha, nu mi-am uitat mancarea, dar mi-am uitat portofelul, ca nu am nici bani de bilet, ei fiind, ca sa vezi, in portofelul uitat pe comoda, ca ar trebui sa mergem la Politie sa ma legitimez si apoi sa contest amenda in instanta, ceea ce dureaza si sunt multe drumuri, si ca sa ma duc la munca, ca am intarziat. Cu speranta ca ne vom mai intalni si imi voi demonstra adevaratul caracter de platitor si purtator de abonament. Pam-pam.

Draga doamna, nu stiu daca veti citi vreodata, dar daca da: pe cuvant de pionier ca am abonament si doi, daca ne vom mai intalni, jur ca o sa fac curat in geanta chiar in seara asta si o sa va arat continuturile ei, de asta data aranjat precum imi imaginez eu ca are continutul stomacal o sardina (compact, fireste)!


4 Comments on “Lectia de azi: nu stii niciodata cine iti cauta in geanta”

  1. 1 Ioana said at 6:27 pm on February 21st, 2011:

    Daca ai amenda si abonament valabil, te poti duce cu abonamentul si ti-o anuleaza :).
    Cel putin asa era pe vremea mea.

  2. 2 sunkissed said at 6:29 pm on February 21st, 2011:

    Ntz, cica acuma e mai complicat… Dureaza mai mult, trebuie sa contesti in instanta. Cel putin asa mi-a zis doamna asta.

  3. 3 Mihaela said at 10:20 am on February 22nd, 2011:

    Salut,

    As fi interesata de un schimb de linkuri. Daca esti de acord trimite un mail la: mihaela.editor@gmail.com

    Te pup,

    Mihaela

  4. 4 Sunkissed said at 10:36 am on February 22nd, 2011:

    nu fac schimb de linkuri, scrie cu bold la “about” :)


Leave a Reply