Intre frica si nostalgie, Silvia face curat

Posted: March 29th, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , , | No Comments »

Sambata a fost zi de curatenie. Prin acte, putin prin haine, curatenia de primavara a geamurilor si curatenie prin poze. Cand omul face curatenie, suspectez ca il apuca melancolia. Cel putin pe mine asa ma apuca.

Intre o repriza de sters cu spor un termopan si curatat desktopul de nimicuri, am ajuns la concluzia ca descoperirile mele despre mine din ultimul timp nu prea sunt demne de mentionat. Adica poate sunt, dar sunt, in majoritatea lor, rele si deloc simpatice.

Asadar, cum am avut cateva zile de stat singura in care sa ma gandesc la ce-am facut, dar mai ales la ce-as fi facut, am tras linie, am adunat, dupa cum va ziceam am si curatat si rezultatul a fost, deloc onorabil dar ajutator sufleteste, varat sub covor. Cred ca am reusit astfel sa: 1. imi asigur portia de normalitate macar cateva luni si 2. fac ce face toata lumea, o chestie pe care chiar voiam sa o fac, macar de curiozitate.

Drept pedeapsa, azi e vreme de toamna, se aude intr-un burlan cum ploua (nu stiu daca asa e, ca am draperiile trase), iar maine am niste treaba administrativa. Sa vezi si sa nu crezi cum ma pedepsesc mizeriile de sub covor!


I need someone to sing along with

Posted: March 24th, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , | No Comments »

Am realizat unde am gresit de atatea ori.

Cum zice si titlul, mereu am crezut ca am nevoie de cineva care sa cante alaturi de mine. Dar nu prea am realizat ca fiecare moment din viata are melodia lui, care poate sa fie foarte diferita ce cea de dinainte si de cea de dupa si tot asa.

Concluzia e fireasca, am nevoie de cat mai multi oameni care sa cante cat mai multe momente impreuna cu mine. Problema e, cum ii aleg pe cei care nu sunt pe aceeasi nota? Ai zice ca e usor; insa eu sunt dovada vie ca nu prea e atat de simplu.

“Tell me you see the light…”

De-ar fi asa de simplu, cred ca m-as plictisi. Si oamenii gresiti sunt amuzanti.

Dar cel mai bine e joia, cu siguranta. Joile mele sunt dedicate, se pare, celor mai potriviti oameni.


Mie mi-e frica

Posted: March 22nd, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , | 2 Comments »

Am descoperit care e marea mea hiba. Ma rog, am mai multe, dar pe asta ma concentrez acum.

Mie mi-e frica. De necunoscut, de cunoscut, de necunoscuti si cunoscuti, in principiu de tot ce ma inconjoara. Sunt putine situatiile si oamenii in care si langa care ma simt si eu relaxata. In restul timpului, reactionez ca un elefant in fata unui soricel. Adica nu doar ca ma panichez, dar panica asta devine si foarte vizibila.

De frica nu am facut o groaza de lucruri. Bine, poate nu sunt asa de multe, dar mie mi se par o groaza. Nu stiu daca le regret, pentru ca nu le-am facut. Nici macar nu am incercat! Da, sigur, in mintea mea am facut o multime de planuri si tabele, dar in rest… nada, zero. Am gasit pretexte sa stau, dracului, linistita.

Si uneori ma paleste asa un curaj, de nu stiu de unde sa ma apuc. Sunt de fapt asa multe chestii pe care le-as face, incat nu mai aleg niciuna din ele. De frica de a alege, desigur.

Credeti ca e greu sa traiesti asa? Va zic eu, nu prea. E greu numai cand te paleste curajul si, pentru cateva clipe, nu stii unde sa mergi.


Sunt deja opt ani

Posted: March 19th, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: | 2 Comments »

Sunt deja opt ani si eu numai aici mai pot vorbi cu tine. Cred ca am regresat in ultimele luni. Am ajuns in punctul in care nu prea-mi pasa, si totusi imi pasa. Iar in legatura cu subiectul asta care ma doare, despre care nu discut in fiecare zi din astia 8 ani, dar pe care il simt si il stiu, nu mai pot spune decat ca am ajuns sa realizez, abia dupa opt ani, ca nu ii pot pune niciodata punct.

Asa ca o sa-mi intelegi si poate ierti accesele de adolescenta stupida, desi am depasit de mult varsta, nehotararile in legatura cu lucrurile importante in viata, momentele de apatie combinate cu cele de energie grozav de multa si incredibil de prost distribuita si multe alte lucruri pe care doar tu puteai sa le intelegi fara cuvinte.

Si totusi scriu cuvintele astea, suntoptani si mi-e dor de tine si ma bucur ca azi e urat afara si nu trebuie sa ies nicaieri sau sa ma prefac ca sunt altfel sau sa continuu sa traiesc normal fata de si pentru alti oameni. In schimb, fac lucrurile asa cum stiu, ma poticnesc, ma impiedic si ma intreb intotdeauna ce-ar fi fost daca as fi stiut ce parere ai.

Sunt 8 ani si ma simt nu ca in ziua aia, ar fi imposibil sa ma mai simt vredata ca in ziua aia. Dar ma simt exact ca dupa 8 ani, cum ar trebui sa ma simt, cum ar trebui sa respir si sa ma misc prin viata.

Sa stii ca eu o sa-ti tot scriu. Mai des decat o data la un an, doar ca nu o sa arat mereu.


Got the shakes

Posted: March 18th, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine, La naiba! | Tags: , , , , | No Comments »

Ascult Explosions in the Sky doar ca sa simt cum explodeaza ceva in mintea mea, de altfel aplatizata ca asfaltul pe care calc, zi de zi, zi de zi. Cand a fost frumos afara, am preferat sa merg pe jos, mainile in buzunare, castile in urechi, pana acasa. M-am gandit la multe, am ajuns iar sa fac retrospectiva lucrurilor trecute cand nu e cazul.

M-am indepartat, stiu, de multi si multe si mai ales de momentele in care faceam poc de preaplin. Uneori imi pare rau, alteori simt ca e singura mea sansa pentru a supravietui cum trebuie in tot acest haos din ce in ce mai mare, un haos in care ne plimbam ca bezmeticii si ne mintim ca e ok.

Cola la cutie si soare, asta vreau. Sa ma duc la mare, sa-mi inchid conexiunile neuronale si sa ma las luata de val.

Mai e pana atunci. Mai sunt ceaiuri si beri, ploi si acelasi asfalt pe care ma plimb, incercand sa fac ceva sa explodeze in mintea si in sufletul meu.


Design interior

Posted: March 15th, 2011 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , | 2 Comments »

De la un timp, ma uit cu interes nedisimulat la emisiuni despre design interior. Ruine transformate peste noapte in camine, o lustra care face diferenta, bai demodate aduse la rang de arta si bucatarii-bijuterii. Ma uit, desi nu am ce sa decorez/renovez. Ma uit pentru ca ma fascineaza procesul. Cad intr-o stare de admiratie ca o gaina cand vad ceva de genul “inainte si dupa”. Straniu, cu atat mai mult cu cat ma tem de schimbari. Cred totusi ca ma uit la emisiunile astea si pentru ca imi plac procesele similare in oameni.


Leapsa sau Ce produse romanesti prefer

Posted: March 11th, 2011 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, La comandă | Tags: , | No Comments »

Ciupercutza mi-a dat o leapsa: ce prefer eu in materie de produse romanesti? Initial m-am tot gandit si rasucit, mi se parea ca nu am prea multe de zis. Dar pe parcurs am mai gasit si iaca lista:

1. Cosmeticele romanesti: Farmec, Gerovital, Bioten si Cosmetic Plant, care fac cu brio fata concurentei din strainataturi. Poate e surprinzator ca am inceput cu asta, dar am asa un ten sensibil si care mi-a dat de furca (si nu doar mie, ci si dermatologilor), incat e mare, mare lucru cand gasesc ceva care sa nu-l agreseze si sa nu coste nici o caruta de bani. Nu de alta, dar mi-am vandut recent caii si nu as avea cu ce sa duc caruta la magazin.

2. Bineinteles, ciocolatica Rom si Eugenia. Mega ultra bune, mai ales in situatie de criza (sentimentala, la job, sindromul femeii nebune etc etc).

3. Ceaiul de tei. Ala din teiul din fata casei unchiului meu. Ala da ceai si bate la fund toate ceaiurile pe care le poti cumpara din ceainariile mai fancy.

4. Muzeul Taranului Roman. Stiu ca nu-i produs, dar ma tot gandesc cat imi e de dor sa merg acolo, acum, de cand s-a mai incalzit afara. Daca  10 grade inseamna “incalzit”, ma rog.

5. Produsele de la Napolact. Asa de bune sunt, ca-mi vine sa vorbesc cu accent ardelenesc.

6. Nu stiu daca e romaneasca, dar daca e: bicicleta Pegas! As da orice sa mai am una acum. Mi se pare cea mai draguta bicicleta care s-a inventat vreodata.

7. Bomboanele Silvana, mai ales alea cu menta. Au ceva ce mie imi aminteste de cand eram mica-mica de tot.

Cam astea sunt; mai sunt, dar nu vreau sa dau in chestii mai profunde si sa zic Cioran si Eliade si altele. Am incercat sa ma rezum la produse. Cu exceptia punctului 4. Intelegeti voi.

Sa ia leapsa Elena si Fely. Si bineinteles, cine mai doreste, sunt darnica in aceasta splendida zi de primavara.

http://felysdreams.wordpress.com/

Nu am relatia perfecta

Posted: March 11th, 2011 | Author: | Filed under: Gânduri în corabie | 5 Comments »

Recunosc, nu o am. Ne certam pe: cine duce gunoiul, cine face (mai) curat, cine uita sa-si puna farfuria in chiuveta, cine se urca in pat cu sosetele murdare, cine trage cum draperia, ce fel de paine sa cumparam, ce sa mai vorbim si mai ales cum la telefon, la care dintre Discovery-uri sa ne uitam. Nu ne plac anumite chestii la celalat: ba ca e din topor, ba ca tipa, ca nu tine cont de sentimentele celuilalt, ca nu-si da castile jos cand e de vorba, ca nu stie sa gestioneze o criza si ca nu vorbeste la telefon decat in caz de maxima urgenta. Plus o gramada de alte chestii care i-ar face pe unii oameni sa-si puna mainile in cap si sa urle: despartireeeee.

Dar nu pe noi. Pentru ca ne e frica de relatia perfecta. Mie mi s-ar parea nasol sa ma trezesc in fiecare zi in ceva roz pufos si perfect. Nu ar fi de mine. Nu as vrea sa fie de mine. Relatiile perfecte au o mare hiba: nu tin.

Tin alea in care se intampla chestii ca in primul paragraf si totusi ele nu conteaza. Conteaza ce inveti, cat inveti, cum zambesti si cum iti zambeste, cum va priviti si cum va tineti de mana, cum te ia in brate pana cand simti ca faci poc. Chestiile celelalte, practice si cotidiene, se rezolva si culmea e ca se rezolva rapid si eficient.

Asadar ca sa se inteleaga: nu am relatia perfecta si as putea trai fara el. Dar: nu vreau relatia perfecta si in mod cert, absolut si fara urma de indoiala nu vreau sa traiesc fara el.


Ciocolata

Posted: March 8th, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , | 2 Comments »

Berea si ciocolata. Recunosc fara urma de rusine ca, in ultimele zile, berea si ciocolata m-au mai salvat de la depresii. Incep sa ma enervez din ce in ce mai repede si orice chestie ma face sa-mi sar din pepeni, pentru ca, atunci cand gravitatia ma trage inapoi, sa cad chiar in depresie. Asa ca am luptat cu bere alba, neagra, bruna, ciocolata neagra, amaruie (nu si alba ca nu prea imi place).

Uneori ma opresc si respir si incep sa ma caut, alteori mai desfac o ciocolata. Nu stiu ce e cu mine, cred ca e primavara de vina, golurile sunt de vina, eu chiar sunt de vina cu atitudinea mea si neatentia mea colosala. Da, sunt neatenta, sunt prea concentrata pe chestii pe care nu le vede nimeni pentru a-mi mai canaliza atentia si pe alea care sunt vizibile.

Si uite-asa ajung sa stau pana la 8 la munca, ferita de lume, sa nu ma vada nimeni, sa nu ma judece nimeni, molfaind ciocolata pe care o dau jos la sala. Comportament de femeie depresiva cu ganduri negre; si zau ca pot mai mult.

Acum mi-am amintit ca voiam sa scriu despre altceva azi si in loc de asta am inceput sa ma plang! Ce naiba; cred ca mi-au facut rau atatea luni de iarna.


La noi in gradina…

Posted: March 3rd, 2011 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | Tags: , , , , | 2 Comments »

O fi venit primavara? Cu ochii semi-inchisi si pumnii stransi de frig, as zice ca nu. Nici macar oamenii de la Free Hugs cu care m-am intalnit nu au reusit sa ma convinga.

In prima zi a noii primaveri, de la care aveam sperante mari, am ajuns acasa infranta, lovita si zdrobita. Fara sa imi imaginez macar ca imbratisarea de la Free Hugs o sa vina intre doua telefoane, care mai de care mai ciudate. Si ultimul m-a facut sa nu mai vreau sa fie nimeni pus in situatia in care am fost eu pusa mai demult, sa simta golul si tristetea si nimicul. Nimeni sa nu mai treaca printr-o situatie care se dovedeste pana acum cea mai grea prin care vor trece vreodata.

Si totusi ma gasesc gandindu-ma ca nu ai cum sa controlezi situatiile acestea. Nu ai cum, nu poti, nu ai ce sa faci… Si e greu. Si nu e primavara inca, e o primavara ca acum 8 ani, o primavara absurda.. Si inca o astept.

La noi in gradina primavara se lasa asteptata. Cu pumnii stransi de frig, cu ochii inchisi, ne uitam la soare si il asteptam. Asa cum situatiile care nu trebuie sa se intample eventual se intampla, si primavara vine. De asta sunt foarte sigura.