Peripetiile unei fete in Marele Oras

Posted: May 30th, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , | 5 Comments »

Ferindu-ma de niste catei, care de altfel erau tare prietenosi, numai ca in ultimul timp incurc tare de tot semnalele, am reusit sa nu vad un lant in mijlocul drumului, din ala care se pune pentru a nu trece masinile sau ceva de genul. Ca atare, acum am doua semne de buna-purtare foarte atragatoare pe ambele picioare.

Ma gandeam cat de nasoala a fost senzatia cum ca pe aici nu se trece pe care am simtit-o cand picioarele mele, atat de dornice sa mearga inainte, s-au poticnit pur si simplu in mijlocul drumului, nemaifiind in stare sa inainteze nicicum. E dubios momentul ala in care ai o senzatie cumva de panica, pana cand creierul incepe sa inteleaga ce s-a intamplat de fapt. E ca atunci cand ai tot soiul de pauze stranii in viata, obstacole nevazute, dar care iti lasa niste urme de toata frumusetea in timpul in care tu dai de ele si te miri ce s-a intamplat.

Acum ma uit la ele si stiu ca as putea pune gheata, insa ma simt ancorata intr-un moment pe care nu vreau sa-l parasesc, e un moment aproape la fel ca acela de dinainte de a te lovi de gard.


5 Comments on “Peripetiile unei fete in Marele Oras”

  1. 1 raluca said at 11:37 pm on May 30th, 2011:

    E interesant de analizat acel moment. Se pune intrebarea daca noi simtim durerea sau ea e fabricata ulterior? Oare creierul “analizeaza” durerea sau pur si simplu o produce, ca de, asa trebuie? Si eu am cazut in martie intr-o balta cu gheata si nu m-a durut nimic, pina mi s-a dictat: esti pe jos si ai genunchii zdreliti.

  2. 2 Sunkissed said at 10:23 am on May 31st, 2011:

    Da, ai tu dreptate. Nici eu nu mi-am dat seama ca ma doare pana cand nu am vazut culoarea pielii care se schimba si mi-am zis “sa vezi ca o sa doara”.

    Asa si in alte situatii in viata. Analizezi o problema pana cand zici: hm, daca fac asa si asa, o sa-mi fie greu. Si te auto-programezi sa-ti fie greu.

  3. 3 ipo said at 11:06 am on May 31st, 2011:

    Sigur ca durerea e produsa de sistemul nervos, e o avertizare pentru organizm ca se intampla ceva rau, nu? Cum ar fi sa nu-ti dai seama ca ti-ai facut rau? La fel inteleg si durerile cauzate de boli: mosule, fa ceva ca organul x nu mai merge cum trebuie si te cureti subit.

  4. 4 sunkissed said at 11:46 am on May 31st, 2011:

    Pai normal ca asa stau lucrurile cu chestiile ce tin de fizic. Dar cu altele? Alea sufletesti, eu stiu. O fi la fel?

  5. 5 ipo said at 2:46 pm on May 31st, 2011:

    Ehe, cu alea nu stiu. Dar stiu sigur ca psihicul poate afecta fizicul pana dupa limita durerii si imbolnavirii. Asa cum exista boli psihosomatice, s-ar putea si creierul sa aiba un cuvant de spos in afectiunile psihice. De aici pana la suflet mai e… nu stiu cat mai e. :)


Leave a Reply