See the distance

Posted: June 2nd, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , | No Comments »

Trebuie sa vorbesc despre oameni. Ma inconjor de ei. Imi trag seva din ei. Mi-e greu sa nu fiu cu si pentru oameni. Mi-e si mai greu sa ma rup de oameni. Am facut-o uneori si a durut mai tare decat sa-ti rupi un bandaj fix de pe inima, repede, ca asa “doare mai putin”.

Si totusi, ii inteleg si pe cei care se feresc de oameni. Parca esti mai protejat. Nu trebuie sa smulgi niciun bandaj, ce mai, esti dat dracului. Nici un stres… nu?

Si uneori privesc pe geam cu ochii mici, dimineata, si ma intreb cate drumuri mai sunt de batut, singura, cate mai sunt de batut cu oameni. Si cati oameni inca nu cunosc si cate bandaje o sa smulg.

Timpul are asa un dar de a fi cel mai mare dusman al meu, dupa mine.

Poate ca imi trebuie sa pun un picior inaintea altuia, chiar daca mai nimeresc in vreo balta. Poate ca trebuie sa-mi caut tenisii rosii si rupti de atatea drumuri si sa ii port pe alte drumuri.

Aseara am avut intalniri de gradul 3 cu apa. O data, m-a stropit un troleu. Apoi, am calcat intr-o balta. Apoi, in alta. Si, dupa ce m-am enervat, am stat putin si m-am gandit: de ce ma enervez? Are vreun rost? Nu as putea mai bine sa ma bucur de faptul ca reusesc sa ma lovesc in stalpi si lanturi, calc in balti si am conversatii dubioase cu cainele blocului?



Leave a Reply