A sunkissed world

01 Jul, 2011

Confuzie simpla. Ca ploaia de vara.

Posted by: sunkissed In: Eu cu mine

In ultima vreme am lasat o multime de oameni in viata mea. Bine, nu chiar o multime, dar o multime mica. Imi permit sa-i zic “multime” pentru ca, sincer, nu credeam sa mai reusesc sa fac asta. Am crezut multa vreme ca imi va fi imposibil sa mai deschid usa pentru alte persoane.

Insa pe masura ce ma uit la astia noi, ma intreb: unde s-or fi dus aia vechi? Chiar ma gandeam si vorbeam aseara despre cata rabdare mai trebuie sa ai cu un om si mai ales, de ce, daca tot ceea ce face acel om e sa te dezamageasca sistematic. Stai si te intrebi daca nu cumva e ceva fundamental gresit la tine. Poate ca tu esti de vina pentru ca unii par a nu da doi bani pe tine. Poate doar tu te-ai incapatanat sa cultivi o relatie acolo unde, de fapt, nu era loc de mai nimic. Poate ca tu chiar ai crezut ca oamenii isi vad de viata lor, insa atunci cand ceva in tine ia foc, cand nu ti-e bine, cand esti dubios sau cand pur si simplu nu mai stii a visa frumos, ei vor simti si vor veni.

Iti rozi unghiile si diseci conversatii si te intrebi de ce te tii cu atata inversunare de o franghie care, oricum, s-a rupt. Si asta ai putea s-o aplici la toate relatiile din viata ta in care, intr-un moment sau altul, ai simtit ca tragi tu mai mult. Ori renunti si traiesti cu regretul, ori mergi mai departe intr-o mocirla sinistra, mintindu-te ca e un curcubeu undeva, la capat. Oricum ar fi, trebuie sa inveti sa traiesti cu un dor si o nostalgie a unor vremuri in care chiar nu ai fi zis ca omul care iti provoaca atatea dureri de cap n-ar fi dat nici doi bani pe tine, niciun telefon cand ti-e rau, niciun mesaj cand nu poti sa dormi de griji.

Eu inca nu stiu ce sa fac cu unii oameni. M-au dezamagit si am mai zis asta despre ei, dar nu am fost radicala pana acum pentru ca, intr-un fel sau altul, cand i-am vazut, mi-a trecut. Acum nu stiu daca e suficient. Si daca tot incep atatea chestii noi, as putea incepe direct cu un nou-gasit respect pentru mine si timpul meu, pentru ca poate e mai profitabil sa merg la Billa sau sa stau singura in casa pilindu-mi unghiile decat sa plang de nervi pentru ca tu si tu si tu n-ati fost aici.

Share this: Twitter | Facebook

2 Responses to "Confuzie simpla. Ca ploaia de vara."

1 | delaskela

July 2nd, 2011 at 7:22 am

Avatar

ca sa citez din fostul meu sef care te asculta te asculta evident absent si rostea la intervale scurte, grav aiurea: corecct: ”e mai profitabil sa merg la Billa sau sa stau singura in casa pilindu-mi unghiile decat sa plang de nervi pentru ca tu si tu si tu n-ati fost aici”

2 | Sunkissed

July 2nd, 2011 at 12:00 pm

Avatar

stia el ce stia. chiar daca nu prea asculta ce se vorbea, era inevitabil ca, la un moment dat, afirmatia lui sa se potriveasca in context.

Comment Form

About

"Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead." Bukowski

Silvia's books

American Gods
The Graveyard Book
Dance Dance Dance
Kafka on the Shore
Foundation
Prelude to Foundation
Lolita
One Hundred Years of Solitude
Slaughterhouse-Five
The Catcher in the Rye
The Blind Owl
Steppenwolf
Demian/Siddharta/Der Steppenwolf
The Glass Bead Game
Demian
Peter Camenzind
The Fairy Tales of Hermann Hesse
Gertrude
Knulp
Rosshalde


Silvia's favorite books »

Take a look



Kokoro by Natsume Sōseki