A sunkissed world

01 Jul, 2011

How much fear can you fabricate

Posted by: sunkissed In: Eu cu mine

Acum, ca lucrurile se intampla si am platit deja pentru prima garsoniera pe care o inchiriez eu singura, fara sa o vizionez cu nimeni, fara sa o impart cu nimeni, pot sa zic: mi-e ingrozitor de frica.

Nu pot spune ca imi displace sa fiu singura, insa nu ma pricep deloc sa fiu singura si cred ca trebuie sa ma obisnuiesc. In plus, nu m-am priceput niciodata la jocurile dintre oameni mari. Nu stiu cum sa dorm singura. Nu ma pricep la a nu vorbi cu nimeni, nu stiu ce sa fac cu tot acest timp din mainile mele la care ma uit, cumva stinghera, cumva trista.

Sa fii o fata de 25 de ani all alone nu e asa distractiv cum iti spune toata lumea. Nu, nu ai toata lumea la picioare. Nu, nu poti sa rezisti nopti in sir fara sa te ia cineva in brate. Nu, nici macar nu mai cred ca ajungi sa te cunosti mai bine. Si din pacate, desi imi iubesc prietenii, nu cred si nici nu ma astept sa fie acolo pentru mine intotdeauna. Nu ca nu vor, dar nu trebuie.

Mi-e frica rau si nu am spus asta nimanui, asa ca o spun acum, aici, sa vada toata lumea. Sa vad si eu si poate peste cateva luni o sa zic ca am avut dreptate, poate ca nu. Habar nu am. Ce stiu e ca abia m-am trezit si o sa doara foarte tare cand o sa constientizez consecintele actiunilor mele. Deja simt ca nu mai pot sa respir din simplul motiv ca uite, nu voi mai sta in blocul asta la etajul 1 si nu voi mai respira miros de tei si ca toate lucrurile cumparate cu drag nu vor mai fi in raza mea vizuala si ca nu stiu unde sa-mi tin bicicleta si toate si multe altele despre care nu pot sa scriu, gramada.

O sa ma enervez in garsoniera aia, poate ca o sa ma si bucur. Deja ma enervez pentru ca nu e la fel de frumoasa, nici pe departe, ca apartamentul cu doua camere din care plec, ca mobila nu e noua, ca nu stiu daca voi reusi sa scot fotoliile sinistre din camera pe balconul imens, dar pentru care nu vad ce uz as avea in afara de intins o rufa si scos fotoliile.

Doar ca voiam sa scriu undeva ca nu stiu cum o sa fie si habar nu am ce dracu fac, nu stiu de ce si toate asta ma bucura, cumva, ma bucura faptul ca am invatat sa nu mai stau si sa accept lucrurile si sa le fac eu in felul meu, chiar daca e unul prost.

Share this: Twitter | Facebook
Tags:

No Responses to "How much fear can you fabricate"

Comment Form

About

"Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead." Bukowski

Silvia's books

American Gods
The Graveyard Book
Dance Dance Dance
Kafka on the Shore
Foundation
Prelude to Foundation
Lolita
One Hundred Years of Solitude
Slaughterhouse-Five
The Catcher in the Rye
The Blind Owl
Steppenwolf
Demian/Siddharta/Der Steppenwolf
The Glass Bead Game
Demian
Peter Camenzind
The Fairy Tales of Hermann Hesse
Gertrude
Knulp
Rosshalde


Silvia's favorite books »

Take a look



Kokoro by Natsume Sōseki