Orele se fac mici

Posted: July 9th, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine, La naiba! | Tags: , , , , , , | No Comments »

De la atata caldura, orele se micsoreaza pe laga mine si simt ca o sa ajung, acusica chiar, batrana si ofilita. Canicula ma exaspereaza la nivel molecular, insa psihic imi asigura oaresce confort, dandu-mi seama ca e vara si ca inca mai am timp sa fac Ceva Maret. Asa ca ma bucur ca stiu ca inca e vara, dar din interiorul unei case ce se bucura de aer neconditionat (se face curent).

*by my side, I wish you were – INXS la radio, se potriveste cu canicula*

Azi in trenul cel far’ de aer conditionat, uitandu-ma la doi oameni de langa mine care se straduiau, chiar se straduiau sa fie tandri, mi-am dat seama ca e intr-adevar un test de anduranta sa iubesti vara. Vara, mai ales cand e canicula, te arata vulnerabil din punct de vedere fizic si transpirat, schimonisit de caldura si cu palmele vesnic umede exact in fata cui nu trebuie sa te vada vulnerabil din punct de vedere fizic, transpirat, schimonosit de caldura si cu palmele vesnic umede.

*whenever I’m alone with you – The Cure, radio isi bate joc*

Imi dau seama cu regret ca, daca o sa mai fie la fel de cald, voi dormi din ce in ce mai putin, ceea ce ma va face din ce in ce mai nesuferita si voi cheltui si mai multi bani pe cafea, daca se poate asa ceva. La finalul verii, voi fi o creatura transpirata si sfrijita, cu parul valvoi deoarece mi-e lene sa ma tund, cu o cana de cafea in mana si cu pielea rosie, pentru ca se pare ca intr-adevar nu e bine sa te expui la soare.

*my life flashed before my eyes, it was a horror to behold – Nick Cave, radio are vointa proprie*

Scriu si traiesc pe fwd, dar numai cand nu trebuie, cand chiar trebuie sa fac ceva si sa-mi asum responsabilitati, ma retrag in carapacea mea de broasca testoasa care se misca extreeeem de incet. Si fac asta de atatia ani, incat tind sa cred ca vina s-a prescris si ca acum sunt in legalitate emotionala.


Ca o sfoara intinsa la maxim

Posted: July 9th, 2011 | Author: | Filed under: La naiba!, On the eighth day God created coffee | Tags: , , , , , , | No Comments »

Tensiune maxima, risc sa ma rup. Sa ma desir, sa ma dizolv, sa dispar, sa ma elimin.

Si toata starea asta ma tine pana la prima cafea. Insa e suficient cat sa simti ca e posibil sa existe eternitatea. De cand m-am mutat, diminetiile sunt stranii, pana invat sa adopt casa asta. Dar cafelele, cafelele sunt la fel. Ma trezesc, imi infig scobitori in ochi si ma invata sa privesc clar.

Azi noapte am visat ca aveam drept animal de companie o pasare. De fapt, era un pui de pasare si mie mi-era teama sa o iubesc, pentru ca ma gandeam eu ca va creste si ori va pleca, ori se va schimba asa de tare incat nu o voi mai recunoaste.

Am stiut sa ma povestesc mai bine decat o fac acum, la un moment dat. Acum incepe sa mi se faca lehamite. Cred ca e de la multitudinea de revelatii avute in ultima vreme, din care majoritatea au fost aducatoare de insomnii si resemnari. Singura solutie ar fi un somn bun si sa cunosc mai multi Oameni si mai putine Posibilitati.