A sunkissed world

12 Jul, 2011

Cum se face ca nu plec?

Posted by: sunkissed In: Eu cu mine|Gânduri în corabie

Azi in troleu ma gandeam la o groaza de chestii importante, pe care de altfel incepusem sa le scriu, dar am renuntat pe parcurs. Am renuntat cand am realizat ca nici macar pe mine nu ma conving. Cuvinte pompoase, atitudini de imprumut, probleme pe care le fac singura, exact ca pe un goblen. Dedici atata timp si rabdare pentru ceva absolut inutil, care se va prafui intr-un sertar sau va fi vandut la iarmaroc.

Ma simt foarte nepotrivita, aici, acum. Ma simt dintr-un desen animat. Am inceput sa iau personal privirile strainilor; e ca si cum ei stiu ce-i cu mine si de ce sunt aici, acum, asa si nu altfel. Si ma enerveaza, pentru ca eu nu stiu, doar intuiesc.

Candva eram foarte fericita pentru ca, undeva, la capatul lumii, planetele din toate galaxiile s-au aliniat si timpul s-a extins suficient cat sa-mi permita sa traiesc o clipa de revelatie, o clipa doar; si eram fericita pentru ca ma gandeam ca are un rost. Pe masura ce anii au trecut, am inteles ca acel “rost” nu trebuie neaparat sa aiba o conotatie pozitiva. Acum ma ingreuneaza asta atat de tare, incat, in combinatie cu fatala caldura de iulie, o sa ajung sa nu mai pot sa merg fara sa ma afund din ce in ce mai tare in asfalt.

Trebuie sa plec la mare. Intotdeauna a fost de o importanta vitala sa plec la mare. O sa ma duc pe tarmul unde am avut revelatia si o sa spumeg de furie, si eu ca si marea, doua gagici suparate rau de tot. Dupa care, calmul o sa vina sub forma unei cafele de la Ovidiu si a unor fire de nisip care se scurg prin mana mea, devenita clepsidra.

 

Share this: Twitter | Facebook

2 Responses to "Cum se face ca nu plec?"

1 | Iulia Popescu

July 12th, 2011 at 1:33 pm

Avatar

… câteodată, coincidența formată de privirea unui străin în relație pasageră cu mine îmi indică precis cam pe unde mă aflu… mă enervează la fel dar, asta e! :)

trece și asta, căci per ansamblu, conotația rămâne pozitivă… iar marea e o soluție.

îmi place cum ai scris…

2 | sunkissed

July 13th, 2011 at 12:28 pm

Avatar

Da, nu putem sa facem oamenii sa nu se mai uite la/prin nou :) Marea chiar e o solutie, m-am decis in privinta asta. Bine, poate sa fie si iscatoare de probleme, d_ar ce poti face… Nu le poti avea pe toate. Deocamdata.

Comment Form

About

"Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead." Bukowski

Silvia's books

American Gods
The Graveyard Book
Dance Dance Dance
Kafka on the Shore
Foundation
Prelude to Foundation
Lolita
One Hundred Years of Solitude
Slaughterhouse-Five
The Catcher in the Rye
The Blind Owl
Steppenwolf
Demian/Siddharta/Der Steppenwolf
The Glass Bead Game
Demian
Peter Camenzind
The Fairy Tales of Hermann Hesse
Gertrude
Knulp
Rosshalde


Silvia's favorite books »

Take a look



Kokoro by Natsume Sōseki