In caz de efecte adverse, rugati-va sa va treaca

Posted: July 26th, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , | No Comments »

Mi-am adus aminte, cand m-am dus sa-mi iau inghetata din congelator si evident ca am fost distrasa de ceva si m-am oprit sa-mi prind parul; in fine, mi-am adus aminte de un tratament cu Nizoral facut de mine acum vreo cateva luni si de efectele adverse puternice pe care le-am avut. Dureri de cap, ameteala, sensibilitate la lumina si o stare generala de mizerie.

In zilele in care mi-a fost rau, am fost foarte concentrata asupra mea. Evident, pentru ca nu ma puteam concentra la nimic altceva si pentru ca am o toleranta foarte mica la durere, asa ca ma gandeam des la cat de rau imi e. Cred ca atunci am inceput sa realizez cat de norocoasa eram fiindca stiam ca, in maxim cateva zile, o sa se opreasca totul si o sa revin “la normal”. Ne gandim prea rar, cand ne e rau, ca la un moment dat se va opri.

Trecand de la fizic la psihic, lucrurile nu mai sunt, brusc, asa de simple. Pentru ca lucrurile sa se opreasca, trebuie sa facem si noi ceva. Nu putem sa spunem ca in doua, trei zile o sa fie mai bine. Nu mai pot sa spun ca marti termin tratamentul si ca o sa ma simt mai bine. Chiar trebuie sa faci ceva. Si de multe ori, nu poti. Chiar daca e unul din cele mai banale lucruri pe care trebuie sa le faci.

De ieri, sunt cu nervii la maxim si foarte agitata. Ma rastesc la toata lumea, am putina rabdare. Nu am pe cine sa mai dau vina. Nu mai iau nicio pastila dubioasa. In fond, sunt nervoasa pe mine. Pentru ca sunt la fel de imobila ca o piatra. Astept sa ma rostogolesc si singura persoana care imi poate da branci sunt eu, indiferent de cate persoane, importante sau nu, se invart pe langa mine.

 



Leave a Reply