Breaking my heart. Almost.

Posted: August 1st, 2011 | Author: | Filed under: La naiba! | 2 Comments »

Vorbeam acum ceva zile cu o prietena cand am plecat sa-mi iau un sandvis (de fapt, un cartof prajit, dar in fine…) cum ca daca lucrurile ar fi liniare si evidente, viata ar fi mai plictisitoare. Si exact asa e. Ne bucura orice chestie care ne scoate din rutina asta in care ne bagam singuri. Ne bucura orice nu e simplu, pentru ca ne provoaca.

De aceea, cand eu spun ca mi se rupe inima, nu e de rau. Deloc. E bine, chiar. Daca nu s-ar mai intampla, as intra la banuieli. Treaba e ca uneori trebuie sa ai o chestie care sa iti faca inima sa se rupa. Am dat de cantecul de mai jos azi, aproape cautandu-l. La fel cum am dat si peste unii oameni. Aproape cautandu-i, dar nu chiar. Pentru ca stiam ca au un potential enorm sa-mi franga inima. Dar nu chiar.

Imi lipseste deja potentialul irosit chiar de mine. Uneori am avut atatea drumuri deschise in fata, incat nu am avut de ales decat sa inchid cateva dintre ele. Dar chiar si asa, ma gandesc la ele. Barierele se ridica. Uneori se ridica exact cand nu te asteptai.

Your Hand in Mine – Explosions in the Sky


Ce se intampla cand visezi frumos

Posted: August 1st, 2011 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , | No Comments »

Ce se intampla cand visezi frumos si te trezesti brusc din cauza celor 10 caini care latra la 3 noaptea la luna in fata blocului tau si ti se pare ca in dreptul ferestrei e o silueta umana si aprinzi veioza, in acelasi timp tipand a panica?

In afara de faptul ca, probabil, iti trezesti toti vecinii, devine foarte greu sa mai adormi apoi la loc si sa visezi frumos in continuare. Ati incercat vreodata sa continuati un vis, sa va siliti cu adevarat sa faceti povestea sa mearga mai departe? Chestia asta o poti aplica si in viata de zi cu zi. Numai ca foarte rar chiar functioneaza. Si chiar si atunci stii ca visezi, magia se pierde, jocul se sfarseste si degeaba mai speri la inca 5 minute, chiar trebuie sa te intorci in casa.

De trei zile incoace, am acelasi vis. Ieri, pentru prima data in mult timp, l-am visat din nou pe domnul cu joben pe care il visez in mod constant. L-am visat dupa ce m-am trezit din visul frumos. Ca o alinare, ca si cum n-ar trebui sa ma supar ca n-am mai putut visa ceea ce chiar imi placea.

Si cand m-am trezit, era august si soarele era rece si cainii latrau in continuare si eu ma simteam din ce in ce mai obosita si dimineata era cruda si avea gust de o vara veche si marea era departe si nu mi-am gasit blugii preferati pentru ca banuiesc ca in spatele dulapului meu se afla Narnia si ca toata lumea din Narnia poarta blugi.