A sunkissed world

18 Aug, 2011

Totul e o chestiune de perspectiva

Posted by: sunkissed In: Eu cu mine

In ultima vreme nu prea mi s-au mai intamplat chestii dubioase. Dupa care am realizat ca e din cauza ca am invatat sa imi atribui dubiosul, ca si cum ar face parte din firesc. Din cauza asta, probabil ca in curand nu o sa ma mai mire daca vad inorogi trecand strada sau daca ma intalnesc cu piticul de la celalalt capat al curcubeului, care ma va saluta reverentios.

Asadar, o data incheiat serialul Ally McBeal, pe care l-am revizionat la inceput din placere si spre final doar ca sa termin o data, acum ma pot apuca de scos dubiosul din firesc si de petrecut timp mirandu-ma de lucruri.

Amuzant a fost de dimineata, spre exemplu, cand m-am trezit convinsa ca sunt in cort – si chiar nu intelegeam de ce stau pe moale. M-am dat alene jos din patul in care am realizat ca sunt si inca nu mi se parea nimic dubios, pana cand mi-am dat seama ca nu am auzit alarma. De fapt, ca nu a fost alarma. Se pare ca, undeva, in noapte, nu se stie cand si mai ales de ce, Silvia s-a gandit ca ar fi logic sa-si dezactiveze cele 3 alarme de care are nevoie pentru a se trezi si iata-ma, ca o floricica, la 9 fara un sfert, inca in casa.

Cred ca a urmat cea mai mare graba din lume, l-am depasit si pe Speedy Gonzales, fara tequilla chiar, mi-am inghitit regretul de a nu bea cafea, m-am imbracat subtire, ignorand norul negru de deasupra blocului, am avut chiar timp sa las in cutia postala citirea de la apometre si am ajuns… la Razoare, unde am stat aprox. 20 de minute, ascultand cum un cuplu din spate se tot chinuia sa se decida daca sa ramana in 91 sau sa se urce in 69 – si tot asa, toate cele 20 de minute si putin dupa.

Dubios in povestea asta e ca nu mi s-a mai intamplat de ceva vreme sa ma trezesc fara alarma la 9 fara un sfert, ca nu m-am mai grabit de mult spre munca si ca nici macar nu m-am impacientat ca am intarziat. Firesc, doar e joi si afara miroase a octombrie. Pe Eroii Sanitari, copacii pareau din ce in ce mai tristi si resemnati. Sa dea naiba daca vreau sa vina toamna, am zis!

Share this: Twitter | Facebook

No Responses to "Totul e o chestiune de perspectiva"

Comment Form

About

"Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead." Bukowski

Silvia's books

American Gods
The Graveyard Book
Dance Dance Dance
Kafka on the Shore
Foundation
Prelude to Foundation
Lolita
One Hundred Years of Solitude
Slaughterhouse-Five
The Catcher in the Rye
The Blind Owl
Steppenwolf
Demian/Siddharta/Der Steppenwolf
The Glass Bead Game
Demian
Peter Camenzind
The Fairy Tales of Hermann Hesse
Gertrude
Knulp
Rosshalde


Silvia's favorite books »

Take a look



Kokoro by Natsume Sōseki