Asteptand un Superman*, ca-s multi

Posted: August 26th, 2011 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , , | No Comments »

Am inceput sa ma joc din nou. De exemplu, mergand spre casa, mi s-a parut logic si absolut necesar sa-mi cumpar din gara “Despre scris”, de Stephen King, cu ultimii bani. Dubios, dat fiind ca eu nu prea am citit Stephen King. Dubios, mai ales ca eu nu prea am citit carti despre scris. Dubios, ca intre timp si vreo 120 de pagini, se pare ca a fost o idee foarte buna.

Am ajuns acasa in, ati ghicit, cea de-a cincea zi la rand in care am plecat de la birou sfarsita. Un moment straniu in cursul zilei, in care am simtit cum pamantul se misca la figurat sub mine si in care nu mi-a placut deloc asta, m-a facut sa constat ca oamenii, pentru a se simti in siguranta, ar face orice. Maslow avea dreptate. Mai rau decat sa nu te simti in siguranta e sa nu ai ce manca. Asa de disperati suntem sa simtim ca nimic nu ne poate rani, incat am face cele mai mari prostii. Si nu e un lucru rau. Fireste ca vrem sa fim protejati… dar nu e firesc sa sacrificam alte lucruri doar pentru a nu mai simti nevoia sa incuiem usa.

Azi in gara, ii priveam pe cei care tocmai ajungeau inapoi in oras de la mare. Prajti bine de tot, ca niste hamsii uitate pe foc, se perindau pe peronul 8, inca in slapi si cu costumul de baie itindu-se de sub o rochie acum prea transparenta pentru orasul in care se aflau. Unii aveau inca nisip in par si acea nostalgie pe care o ai in privire cand vii de la mare si nimeresti intr-o caldare plina de asfalt. Altii pareau sincer fericiti ca s-au intors. Eu stateam pe o banca, cu putin vant in par, asteptam trenul meu, tineam cartea intr-o mana si ma uitam la ei cum dispar spre casele lor, joburile lor, obisnuintele lor. Cu totii se simteau superman, cand s-au dat jos din tren, pentru ca fiecare pas sa-i aduca mai aproape de realitatea lor.

Am vinerea prinsa in parul ce se incapataneaza sa creasca greu, am un gand de mare care nu-mi da pace, am ganduri si preocupari de om prea mare; am nevoie de greieri si liniste. Am nevoie de un superman care ramane superman si dupa ce se intoarce din perindari. Nu de alta, dar sa ma invete si pe mine cum se face.

*aici, fireste