A sunkissed world

01 Sep, 2011

Inca o zi in sa

Posted by: sunkissed In: Eu cu mine

Azi aproape ca sa-mi stric poezia, cand am intrat cu mana dreapta in oglinda unei masini – cu regrete, dar asta e, ce-ar fi sa nu mai parcam pe trotuar? O doamna mergea tacticoasa pe pista plimbandu-si catelul. Stiu, pistele pentru biciclete (si nu pentru scutere motorizate, apropo) nu au ce cauta pe trotuar, dar asta e, sunt acolo, hai sa ne respectam unii pe altii.

De obicei nu ma mai enervez si nu-i mai “matur” pe aia care merg pe pista, ci ii ocolesc discret. Nu de alta, dar de multe ori cand claxonam un om care mergea pe pista, acest om devenea atat de debusolat, incat facea un zig-zag de mai mare frumusetea in fata unei biciclete cu o viteza relativ mare si o persoana relativ isterica in sa. Dar pe doamna asta chiar nu am avut cum sa o ocolesc, dat fiind ca era masina aia in dreapta, iar in stanga prea putin loc pentru mine, dar destul pentru ea. Asa ca am incercat sa o avertizez discret (claxon si “pardon”) ca vin, insa dansa a considerat ca ar fi mai bine sa ma impinga, sa vada ce se intampla. Imi imaginez ca doamna era fan Stan si Bran si radea tinandu-se de burta la scenele cu oameni care cad, aluneca, se lovesc sau, de ce nu, isi zdrelesc mana dreapta de oglinda unei masini.

Dar cum buna dispozitie nu se lasa alungata cu una, cu doua, mi-am vazut de treaba, pedaland spre munca, cu vantul prin par, cu multi alti biciclisti in jur (multi!) si cu o senzatie dubioasa de toamna tarzie, desi abia s-a facut 1 septembrie. Ma bucura sa merg cu bicicleta, ma bucura febra musculara de dupa si ma bucura traseul meu prin Parcul Romniceanu, care e atat de frumos si de linistit dimineata, incat iti poti auzi gandurile cele mai ascunse de parca ti le-ar sopti cineva la ureche. Iar seara, daca am chef, pot sa condimentez drumul cu inca 3 parcuri: Cismigiu, Eroilor si parcul de acasa, cum ii zic eu parcului Drumul Taberei. Si cum frunzele abia ce incep sa cada iar vremea este ideala pentru pedalat, cum sa iti strici zenul? Chiar si eu, atat de predispusa in rest la a ma gandi la drame, traume si probleme marunte!

Daca toamna asta o sa fie ca o lunga plimbare calma cu bicicleta, atunci totul e de bine. Vorba aia insa, numai sa nu ploua.

 

Share this: Twitter | Facebook

No Responses to "Inca o zi in sa"

Comment Form

About

"Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead." Bukowski

Silvia's books

American Gods
The Graveyard Book
Dance Dance Dance
Kafka on the Shore
Foundation
Prelude to Foundation
Lolita
One Hundred Years of Solitude
Slaughterhouse-Five
The Catcher in the Rye
The Blind Owl
Steppenwolf
Demian/Siddharta/Der Steppenwolf
The Glass Bead Game
Demian
Peter Camenzind
The Fairy Tales of Hermann Hesse
Gertrude
Knulp
Rosshalde


Silvia's favorite books »

Take a look



Kokoro by Natsume Sōseki