Lenesele zile de sambata

Posted: September 3rd, 2011 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , , | 3 Comments »

Miroase a toamna, desi e cald. Ma intind ca o pisica in fata unei carti. Ridic mana stanga dupa cafea, imi amintesc ca e pe birou si renunt. Insa peste 5 minute ma ridic, pentru ca altfel exista riscul sa adorm, si nu mai vreau. La pranz o sa ies cu Puf si o sa bagam la ghiozdan preparate traditionale romanesti. Dupa care, daca mai pot merge, o sa ma tarasc pana pe Matasari la bazar.

Lenesele zile de sambata, cand te decizi intr-un final sa dai cu aspiratorul pe King Crimson la maxim, doar-doar acopera zgomotul facut de bormasina unui vecin. Sambata, cand vecinul isi aduce aminte ca si el s-ar odihni si termina cu zgomotele, iar tu termini cu aspiratul si te arunci in fotoliu, de parca tocmai te-ai intors dintr-o expeditie in Mordor. Sambetele de toamna, cand te trezesti la 11 dupa ce vineri te-ai culcat tot la 11 si zambesti, constatand ca te-ai odihnit.

M-a intrebat ieri un prieten exact asa: What do you feel like when you get home to an empty house? Desi zici ca e o replica din aia demna de Grey’s Anatomy, desi pe moment si chiar si cand am ajuns acasa am reflectat putin la ea, trebuie sa spun ca uneori, o casa goala e de dorit. Te conectezi cu tine. Iti repari degetul stricat. Te tarasti dupa cafea si paine. Te vezi cu Puf. Si da, uneori te gandesti, cand vii acasa, ca ar fi chiar dragut sa nu fie casa goala. Dar cum un cantec zicea ca you can’t always get what you want, you get what you need, iti vezi de viata. Nu e ca si cum ai alte optiuni.

Azi iar am mancat legume.  Cred ca dau King Crimson pe linistea unei zile de 3 septembrie, sambata, Bucuresti, frumos totusi.


3 Comments on “Lenesele zile de sambata”

  1. 1 ubiquus said at 3:01 am on September 6th, 2011:

    Doar o obiectie: o casa goala nu mai este goala din momentul în care intri/esti în ea, nu?

    Totusi, ai dat probabil raspunsul cel mai bun la întrebarea prietenului, ba chiar un pic mai explicit si mai cald decât raspunsul pe care îl oferea cândva, sec, Sartre. El zicea: ‘Daca esti singur atunci când esti numai cu tine, înseamna ca esti într-o companie proasta’.

    Cred ca aia e problema de fond: neadecvarea cu noi-însine. Lipsa de conectare, conectarea de care scrii mai sus. In fond, o casa se umple usor, dar un sine se umple mai greu si (uneori) deloc în întregime.

  2. 2 Sunkissed said at 10:47 am on September 6th, 2011:

    Sunt de acord. Chiar nu mai e casa goala cand intri in ea : ) Asa ar fi de dorit si Sartre avea dreptate. Chiar trebuie sa te simti bine tu, cu tine. Eu atat mi-am dorit si de asta am si facut multe prostii. Nu mai vreau sa fac compromisuri in ceea ce priveste relatia mea cu mine.

  3. 3 ubiquus said at 6:23 pm on September 6th, 2011:

    amin:)


Leave a Reply