Tradare, tradare, dar sa stim si noi

Posted: September 7th, 2011 | Author: | Filed under: La naiba! | Tags: , , , , , , | No Comments »

Este aproximativ ora 1, sunt obosita rau de tot si tocmai am fugarit prin camera o lighioaie ce se credea insecta, dar de fapt era un imens mamifer; cred ca avea si copite. Sunt asa de obosita, incat incep sa visez, stand in picioare, ca dorm, ca ma odihnesc si ca The Cure, care se aude acum din boxe, este de fapt Bach sau ceva linistitor.

Sunt asa de obosita si corpul meu ma tradeaza constant. Stiu ca o sa ma ridic de aici, o sa ma intind in pat si o sa privesc, constiincioasa, tavanul, pentru inca cel putin o ora. Iar un om ca mine, care are nevoie de minim 9 ore de somn bun pentru a functiona cat de cat, nu poate duce prea mult un regim din asta.

Ma infasor in patura mea de ganduri, un fel de Dionis cred ca sunt eu acum. Incep sa ma gandesc la drame, pierderi si tristeti. Nu de alta, dar bucuriile ma tin alerta, in priza, speriata sa nu cumva sa se termine, incordata si treaza. Pe cand, daca te gandesti la chestii tomnatice si bacoviene, sunt sanse mari ca mintea ta sa spuna “Ei bine, ce pot eu sa mai fac acum” si sa cedeze, chemandu-l pe Mos Ene sa-si faca treaba. Sa vedem daca merge sau daca, mai ales in combinatie cu The Cure astia, maine o sa fiu capiata de nesomn si, mai ales, de nervii treziti de ranile vechi si tristetile pe care orice om normal le-ar lasa in dulap sau sub covor.



Leave a Reply