Foaia alba de hartie

Posted: September 16th, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , | No Comments »

Scriu pentru ca altfel nu pot. Mai simplu de atat nu pot sa explic. Asa cum unii simt nevoia sa manance sau sa respire, asa nici eu nu pot si nu stiu sa fiu altfel fara sa scriu. Scriu de cand inca credeam in eternitati,  am scris si dupa ce am aflat ca ele nu exista. Am scris cand am fost obosita si nedormita, cand am fost alerta si lucida, cand am suferit si cand am zambit, exact in momentele alea in care puneam sare pe rana sau ma oblojeam cum stiam eu mai bine.

Azi m-am simtit o foaie alba de hartie. Poate pentru ca sunt obosita, sleita de asteptari, gata de ceva nou, nu stiu. Dar azi am simtit prima oara presiunea pe care o simte o foaie alba. Credeam ca mie mi-e greu, ca om aplecat asupra unei foi pe care trebuie sa scrie ceva, cu pixul gata de atac. Dar habar nu aveam cata presiune poate sa fie pe biata foaie alba. O foaie alba care trebuie umpluta cumva si nu poate decat sa spere ca o sa fie umpluta cu lucruri cu care ea sa fie de acord.

Poate maine o sa ma simt pix, poimaine scaun, raspoimaine privelistea pe care o vezi de la geam cand te asezi sa scrii. Prea mult insa m-am concentrat doar pe ce scriu, si nu la cum, unde si mai ales cat. Pentru ca, va zic, sunt dati cand chiar nu stiu sa ma opresc. Am caietele si hartiute imprastiate prin toata casa, chiar si la bucatarie, de parca chiar ti-ar putea veni o Mare Idee cand faci omleta. Astea sunt datile in care scriu in disperare, pentru ca stiu ca o sa vina acele dati de liniste. De tacere inspaimantatoare cand o sa stiu ca ceva e atat de in neregula, ca nici nu ma mai pot apleca asupra unei foi albe cu altceva decat scuze.



Leave a Reply