Muzici stravechi si filme noi

Posted: September 17th, 2011 | Author: | Filed under: Ce-am mai văzut, citit, auzit, Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , , , | 4 Comments »

Azi am fost la un eveniment la care ar fi trebuit si voi sa fiti. Lansarea albumului “Muzici stravechi”, de Grigore Lese si aromanii farseroti. M-a impresionat foarte mult lansarea, oamenii aceia cuminti, batrani trecuti prin multe, care duc mai departe dorurile si trairile lor intr-o muzica ce e pe moarte. O muzica ce se traieste, se canta stand jos, o muzica in care te pornesti din una in alta, dintr-o poveste in alta. Ma uitam la ei cum stateau linistiti, in fata unui public care nu prea ii merita, asteptand sa cante asa cum nu stiu ei sa cante: in picioare, in fata strainilor. Ei stiu sa cante stand jos, cu prieteni, sa-si cante saracia si durerile intr-o lume care le scapa. Sau care ii scapa.

Din pacate, sunt si parti rele pe care doar o sa le enumar, pentru ca daca nu va dati seama singuri de ce sunt rele, e nasol. Oameni care vin la un concert anuntat la ora 14 pe la 15, 15 si ceva, cu o nonsalanta care te lasa mut. Oameni care raspund la telefon la un concert fara instrumente si fara microfon. Oameni care vin cu copiii mici dupa ei, care, normal, doar sunt copii, alearga si tipa, si se asteapta ca tu sa ii intelegi, ca doar au copii. Un mic secret: nu sunteti obligati sa-i luati la fiecare eveniment. Chiar nu. A, nu ai cu cine sa-i lasi? Inca un secret: nici tu nu esti obligat sa vii.

Apoi am fost cu minunatul tramvai 1 – si ii zic “minunat” pentru ca strabate intreg Bucurestiul, chestie pentru care iti trebuie mult curaj, chiar daca esti doar un tramvai – pana la AFI, cum ar veni, inapoi in lumea moderna, pentru a vedea ultimul film al lui Woody Allen. Mi-a placut mult filmul. Nu am mai vazut de mult un film pur si simplu frumos, chiar daca il poti considera exagerat, poate prea cliseistic, chiar daca poti spune ca asa personaj principal, prototip al anti-eroului, n-ai mai vazut de mult. Dar e Woody Allen si e amuzant, eu una chiar am ras, desi eram singura in acest demers, alaturi de prietenii mei. Nu mai inteleg umorul din zilele astea; chiar trebuie sa fie cu sange, organe genitale si lucruri evidente ca sa te strici de ras? (am vorbit ca o baba, stiu).

E distractiv Bucurestiul asta uneori. Mai uiti de faptul ca sunt zile in care te trezesti si il scuipi intre ochi.


4 Comments on “Muzici stravechi si filme noi”

  1. 1 Armand said at 1:03 pm on September 18th, 2011:

    Am fost si eu la filmul lui Woody Allen. Mi-a placut foarte mult. Acele intoarceri in timp au fost pur si simplu delicioase.

    Cu tramvaiul insa nu am fost dar promit sa merg … :)))))

  2. 2 Sunkissed said at 2:00 pm on September 18th, 2011:

    Daa, eu vreau sa fac un road trip cu tramvaiul 1. Cred ca dureaza vreo 2 ore dus-intors : )

  3. 3 mihai said at 2:15 pm on September 19th, 2011:

    Da, e genial tramvaiul 1, l-am luat si eu intr-o vineri seara pe la 9 asa, dupa ce se facuse intuneric, de pe 13 Septembrie colt cu Progresului pana la Dristor, via Ferentari-Rahova. E misto, trece pe langa cimitir, pe langa crematoriu, pe langa fabrici si uzine parasite. Totusi favoritul meu ramane tramvaiul 40, oamenii sunt mai interesanti in ala. Si 14-le are potential. Cel mai nashpa e cu masina mica. Oamenii care traiesc Bucurestiul din spatele parbrizului sunt tristi si fara tzeluri in viata. Sunt aceeasi oameni care se duc in weekend-uri cu copiii mici la concerte de muzica tzantzareasca, sa se convinga singuri ca au un suflet ce merita cultivat si alte chestii. Sunt hipsteri crescuti mari, d-aia la 30 ani, cei mai nocivi.

  4. 4 sunkissed said at 4:49 pm on September 21st, 2011:

    I-auzi, ce traseu interesant are. E pitoresc tramvaiul asta. In loc de autobuzele alea supraetajate pentru turisti care trec pe Bratianu, ar trebui trimisi toti cu 1. Si cu 40.


Leave a Reply