A sunkissed world

26 Sep, 2011

I know places we can go, babe*

Posted by: sunkissed In: Eu cu mine

*Aici

Pornind de la o chestie simpla, anume aceea ca nu imi place sa tin eu telecomanda daca ma uit la televizor cu alti oameni, mi-am dat seama ca am niste probleme cu controlul. Anume ca nu-mi place sa-l am, dar ma enervez cand nu il am. De la cele mai simple lucruri, cand rasuflu usurata ca nu conduc eu, de exemplu (desi n-am mai condus de mult, cei 200 de metri de acum o luna nu se pun), pana la cele mai complexe lucruri la care nici nu v-ati putea gandi, sunt o creatura ciudata cu reflexe dubioase.

Si totusi e nasol, pentru ca, asa cum zice si cantecul, stiu locuri si stiu destinatii minunate in care putem sa mergem. Dar atata vreme cat numai eu le stiu, dar nu conduc si nu spun nimic despre ele, nu prea am cum sa ajung acolo, nu? Doar daca ma apuc sa fiu sef de haita sau ceva de genul.

Azi am refuzat o chestie pe care doream sa o fac cu ardoare acum ceva timp. Intocmai ca acum ceva timp, chestia a aparut cum nu se poate mai prost. Adica atunci cand sunt linistita, cumva impacata, zen nu mai zic, fericita si asa cum imi  doream sa fiu, cand mi-am urat singura la multi ani pe malul marii, acum aproape doua luni. Am refuzat chestia cu obida, cumva, pentru ca nu a venit atunci cand o asteptam, atunci cand eram mai singura, mai in stare sa iau controlul pentru ca nu mai avea cine, mai pregatita sa las tot, pentru ca nu mai recunosteam si nu mai voiam acel “tot” cu care ma inconjurasem.

Si totusi am zis nu, multumesc. Nu stiu daca o sa regret mai tarziu si nu imi pasa, nu stiu daca s-ar fi concretizat cumva de fapt si nu imi pasa. E a doua oara cand orasul meu de suflet ma cheama, de data asta cu ceva concret, si eu nu ma duc. Cumva il pedepsesc pe sarmanul oras pentru lipsa mea de atitudine atunci cand eram fie prea fericita, fie prea trista, fie prea pregatita sa plec.

Si totusi, in afara de un mic regret, pe care l-am simtit cand am scris despre alegeri, nu simt nimic in plus. Inca simt ca sunt unde trebuie si in sfarsit cum trebuie, fara fantome, nopti albe si creier sfartecat, ca sa nu mai zic nimic de suflet. Nu mai am nimic de ascuns, nu mai am nimic de pregatit, am toate sansele sa iasa bine. Si nu imi pare rau ca nu plec. Nu acum. Nu ma mai simt ca in Sophie’s Choice. Atata vreme cat deciziile mele incep sa fie lucide si sa mi le asum, incep chiar sa cred ca nu mai am probleme cu controlul. Si ca, atunci cand il las din mana, nu e din frica, ci dintr-un minunat sentiment de “enjoy the ride” spre locurile minunate pe care le stiu si spre care pot sa si arat cu degetul, fara sa tin eu de ham.

E bine, ma. Intotdeauna cand simt ca nu stiu exact daca sa-mi asum starile de bine, imi aduc aminte de George (nu mai am unde sa-i dau link, fir-ar sa fie) si de intrebarea lui simpla: “Lasa prostiile; e sau nu e?”. Si daca stiu sa raspund ca e, atunci zau ca nu inteleg ce-mi mai trebuie. Poate doar niste ciocolata si inca o culoare pe unghii, poate un dram mai mare de auto-control, ca si acolo stau prost, dar sa nu intram in detalii. Bineinteles ca-mi mai trebuie o groaza, dar atata vreme cat acum “e”, nu mai conteaza cand o sa le primesc. Si poate o sa ma suprind atunci cand le primesc cum m-am surprins cand am zis “nu, multumesc” astazi.

Share this: Twitter | Facebook

2 Responses to "I know places we can go, babe*"

1 | haine

September 28th, 2011 at 11:36 am

Avatar

Unele lucruri ti le doresti foarte mult si astepti la fel de mult sa vina, si ai impresia ca nu mai vin. Iar cand vin, daca e mult prea tarziu nu te mai bucura. Se intampla.

2 | sunkissed

September 29th, 2011 at 10:52 pm

Avatar

Exact asa e; numai ca nu stii cand e prea tarziu

Comment Form

About

"Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead." Bukowski

Silvia's books

American Gods
The Graveyard Book
Dance Dance Dance
Kafka on the Shore
Foundation
Prelude to Foundation
Lolita
One Hundred Years of Solitude
Slaughterhouse-Five
The Catcher in the Rye
The Blind Owl
Steppenwolf
Demian/Siddharta/Der Steppenwolf
The Glass Bead Game
Demian
Peter Camenzind
The Fairy Tales of Hermann Hesse
Gertrude
Knulp
Rosshalde


Silvia's favorite books »

Take a look



Kokoro by Natsume Sōseki