Si despre ce mai fac

Posted: September 29th, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , , | No Comments »

Uneori detest fericirile mele.

Sa ma explic.

E ciudat, poate o sa va ingroziti. Poate nu. Dar cui ii pasa?

Cand nu sunt fericita, scriu. Scrisul ma implineste. Nu conteaza unde scriu, daca pot sa scriu creativ, daca pot sa scriu prea personal, daca pot sa pun in cuvinte chestii pe care nici eu nu le inteleg, daca pot sa-mi pun depresiile in cuvinte, ma simt golita de ele, fie si pentru cateva minute. Dar minute bune.

Cand nu sunt trista, nu mai scriu. Nu ma mai simt eu. Cred ca m-am obisnuit asa de mult sa sondez dupa neplaceri si stari de nestare, m-am obisnuit asa de tare sa fiu propriul meu psihiatru, prost, fireste, incat nu mai stiu sa scriu altfel.

Ma uit la o pagina goala de mult. Ea se uita la mine. Ce sa-i zic? Ca mi-e bine? Mi se pare meschin. Cine vrea sa stie ca mi-e mie bine? Nici chiar eu. Pentru ca am o memorie buna si-mi tin minte fericirile, mai ales alea marunte.

Pot spune insa ca se intampla ceva ciudat, ce nu mi s-a mai intamplat. Pot sa ma ancorez in prezent. In momentul asta de acum. Fara sa ma pierd in detalii inutile despre cum a fost… si cum o sa fie… si cum ar fi fost daca… Nu. Am renuntat la toate astea. Si fara sa fac nimic in privinta asta. Pur si simplu, mi s-a intamplat. Probabil ca nu sunt totusi un psihiatru asa de prost.

Ce mai fac? Uite, acum sunt perplexa pentru ca am vreo patru lighioaie in casa, venite de afara. Doua dintre ele merg incet una spre alta si astept clipa cand se vor intalni. Probabil ca o sa fie mai putin mistic, complex si disperat ca in cazul a doi oameni care se ciocnesc. Ma simt bine. Am si ganduri marsave, fireste, dar mai putine. Nu pot sa spun ca astept ceva, acum. Ceea ce pentru mine e dubios. Toamna asta e dubioasa, in bine. Nu pot sa cred ca doua anotimpuri si asumarea de catre mine a varstei mele au fost doi factori decisivi pentru starea in care sunt acum.



Leave a Reply