Pentru ca se face frig

Posted: September 30th, 2011 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | Tags: , , , , | No Comments »

Nu pot sa explic rational enervarea pe care o simt cand vine vorba de toamna asta. Da, e buna si blanda, da, ma lasa sa ma joc. Dar vorba ceea, toamna nu-i ca vara. Ma enerveaza ca sunt doar trei luni de vara. Iubesc vara. Visez sa se intample o minune prin care sa pot sa fiu in vacanta mare din nou, ca in scoala. Trei luni de agonie prin caldura teribila. Da, pentru mine asta este un ideal.

Toamna asta, cand ma prinde singura, nu ma invaluie cu niciun fel de caldura – nu e o metafora, ma refer la caldura, soare, razele lui etc. Nu. Toamna asta imi trimite plosnite pe geam, care nu mai inteleg nici ele nimic din viata lor scurta si cam fara sens.

Se face frig si in curand o sa port mai multe haine decat de obicei. Se face frig, bai, unde ne ascundem? Iar in ceasca de cafea? De unde atata cafea? In plus, face rau la inima. Sa ma apuc iar de curat? Si asa nu mai am nicio fantoma in dulap, si-au strans catrafusele si au plecat in alte zari, unde o fi vara pentru ele mereu si unde le-o fi mai bine, te pomenesti. Vine frigul si o sa vina prima zapada si deja nu mai poti sta asa mult la terasa si nu stiu mai nimic despre ce si cum o sa fie si tare e bine, e bine de tot si ma duc sa  mai pun totusi de o cafea, daca tot e asa de bine, pentru ca atunci cand e bine nu mai poate sa fie rau si treaba asta ma cam face sa zambesc.

Ma tot gandeam. Ca, in afara de un prospop pe care orice autostopist galactic ar trebui sa-l aiba undeva la el, in caz de dezastru, ar fi bine sa avem mereu si cafea la noi, dar si un bec si un pix. Nu stii niciodata cand trebuie sa faci pe MacGyver cu sufletul tau.



Leave a Reply