Cainii prietenosi

Posted: October 11th, 2011 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | Tags: , , , , , | 3 Comments »

Azi m-a urmarit un caine. Cum am iesit la metrou de dimineata, cu o fata botita si un sandvis intr-o punga, un caine mare, alb, care era destul de gras si surprinzator de vesel pentru ora matinala la care ne aflam, a venit voios langa mine, m-a adulmecat si a inceput sa sara in jurul pungii. M-am uitat la el, el la mine, insa nu a plecat. M-a tot urmarit cativa zeci de metri, pana cand m-a parasit pentru o alta domnisoara, dar cu o punga mult mai mare decat a mea.

Mi-a fost drag de el, cum arata el ca un urs si era agil ca o caprioara. I-as fi dat din sandvisul meu, dar mi-era frig si rau si greu sa rup punga. Sper sa ma mai intalnesc cu el.

Ma intalnesc in schimb cu depresiile ce vin o data cu raceala si care te fac sa te imbraci sui, sa uiti cum te cheama si sa te tot intrebi de ce eu, de ce aici, in timp ce un sentiment ciudat de neapartenenta si nepermanenta iti da tarcoale. Uneori am impresia ca totul este doar un joc, ca atunci cand eram mici si ne lasam prinsi intr-o poveste pana cand ne chema mama la masa. Si dupa 5 minute (sau 7, cum ziceam eu uneori), ne duceam inapoi la Cealalta Realitate si uitam de joc. Asa si eu, acum astept pe cineva sa ma cheme la masa. Nimic nu mi se pare real, tangibil, totul e ca un joc Lego si alegerile mele par foarte stranii, de parca nu as fi invatat niciodata nimic. Poate nici nu am invatat.

Si toate astea de la oras, de la boala, de la trezitul de dimineata. E clar ca nu prea ma adaptez. Sunt o gramada de oameni care traiesc in Bucuresti si sunt raciti si se trezesc mult mai devreme decat mine si totusi nu-i gasesti plangandu-se pe internet. Imi trebuie un Caine Insotitor care sa imi inveseleasca toate drumurile astea cenusii, subterane, cu muzica in urechi si cu teama permanenta de metrou.


3 Comments on “Cainii prietenosi”

  1. 1 delaskela said at 6:26 am on October 12th, 2011:

    am patit-o si eu; e prin cartier un caine care a mers cu mine mult timp, desi l-am certat, din pta Muncii pina in Vitan, traversind treceri de pietoni, asteptindu-ma sa ies de la un bistro, de la spalatorie, zile la rind, doar pentru ca l-am bagat inseama si i-am dat o chiftea, un ciine prietenos si vesel, daca nu as fi avut deja un caine…un caine e o Prezenta, sa stii…ar trebui sa ti convertesti teama de metrou in placere (a observatiei, de exemplu), pas cu pas

  2. 2 sunkissed said at 10:47 pm on October 12th, 2011:

    Este o prezenta, e adevarat. Mi-as dori sa am un caine si sa am si timpul pe care il merita cu adevarat. Cat despre metrou… nu cred sa reusesc sa ma imprietenesc cu el nici macar prin metoda observatiei. Ma intristeaza ce observ in metrou.

  3. 3 Ethelyn said at 1:40 am on October 21st, 2011:

    am patit-o si eu; e prin cartier un caine care a mers cu mine mult timp, desi l-am certat, din pta Muncii pina in Vitan, traversind treceri de pietoni, asteptindu-ma sa ies de la un bistro, de la spalatorie, zile la rind, doar pentru ca l-am bagat inseama si i-am dat o chiftea, un ciine prietenos si vesel, daca nu as fi avut deja un caine…un caine e o Prezenta, sa stii…ar trebui sa ti convertesti teama de metrou in placere (a observatiei, de exemplu), pas cu pas
    +1


Leave a Reply