Un om racit scrie. Sa nu ziceti ca nu v-am avertizat.

Posted: October 15th, 2011 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | Tags: , , , , , , | No Comments »

Intre un puf de Olynth si constatarea faptului ca nu merge Twitter, mi-am adus aminte de articolul pe care l-am citit azi – pe care chiar m-am straduit sa-l citesc azi in tren, racita si cu capul cat o banita – despre creierul adolescentilor in National Geographic. Multe grafice insoteau articolul si majoritatea se opreau la 25 de ani. Basically, it all goes downhill from there.

Mi-am amintit de adolescenta mea, cat de fucked up a fost ea in anumite perioade, cat de misto in altele si de sentimentul ala ametitor cum ca nu intelegi nimic din ce se intampla. Nu ca acum inteleg, dar atunci nu intelegeam altfel. Era mai cu speranta, cumva.

Daca stiam de atunci si intelegeam cu mintea mea de 16 ani ca peste 10 ani o sa ma straduiesc sa retin lucrurile si sa fac conexiunile pe care atunci le faceam cu atata usurinta… probabil ca nu as fi facut nimic, dat fiind ca eram o adolescenta tampita si indaratnica. Dar mi-ar fi placut sa profit mai mult de sentimentul ala ca am un creier atat de mare si cu o capacitate enorma de stocare. Acum poate ar fi fost mai usor si nu m-as fi straduit de 3 ori mai mult sa retin o treaba banala.

Tot azi, mi-am dat seama cat de reconfortant e sa fii acasa cand esti bolnav si ai chef sa te alinti si sa-ti fie bine si am realizat cat de dificil e sa fii creativ cand esti bolnav, precum si cat de dificil e sa fii creativ in general, atunci cand, din pacate, ai invatat sa pui amanatul lucrurilor pe planul 1.

Cumva s-or rezolva si toate astea. Visez la ziua in care o sa respir si o sa stiu ca sunt acasa si ca lucrurile sunt bine. Pacat ca trebuie sa trecem prin atatea mizerii intai. Maturizare, joburi, invatat lucruri pe pielea noastra, a altora, manipulari, incredere, prietenii si altele care vin o data cu sfarsitul ala de grafic.



Leave a Reply