Momentul *ala*

Posted: November 5th, 2011 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | Tags: , , , , , | No Comments »

Traiesc pentru momente. Poate gresesc, dar e infinit mai bine asa decat sa traiesc pentru trecut. Ma simt impacata cu momentele, poate tocmai pentru ca sunt efemere, poate tocmai pentru ca le poti lungi cat vrei si stopa cand vrei.

In ultimul timp, traiesc lent. S-au intamplat atatea in ultimele luni, incat singurul lucru sanatos pe care il pot face e sa zic “no, ase” si sa imi vad de treaba foarte, foarte lent. Am timp sa simt si sa observ. Sa primenesc momentele dupa cum mi se pare mie adecvat. Sa le asez frumos, sa ma bucur de ele si de alte mici fericiri.

Si mi-am dat seama ca imi place un anume moment de mor. Momentul ala cand stii ca in acea clipa, in fix acea secunda, te-ai urca intr-un tren sau intr-o masina sau pe o bicicleta in tandem si te-ai duce oriunde si ar fi Bine. Binele pentru care oamenii fac, de obicei, tare multe prostii.

Se vede treaba ca ma misc in reluare. Sunt obosita si toata agitatia asta nu mi-a prins bine. Cand dorm, visez lucruri ciudate uneori. nu am baut aproape deloc ceai toamna asta. Si cu toate astea, in toata agitatia asta pe care am pus-o pe hold, mai dau de cate un moment care ma face sa zambesc si stiu ca totul e bine si ca o sa beau si ceai si ca o sa fie si mai bine.

Si cand cuvintele ma parasesc si se face liniste, ma bucur. Sunt iar in pauza, se vede treaba. Cuvintele mi se par prea seci si am obosit sa fac pe dresorul cu ele, cel putin acum, in toamna asta galbuie. Timpul decide pentru mine, iar eu ma distrez cu trivialitati, sa mi se para ca fac si eu, totusi, ceva.



Leave a Reply