Valeleu

Posted: November 13th, 2011 | Author: | Filed under: La naiba! | Tags: , , , | No Comments »

M-a lovit asa in capul pieptului nu, nu raceala si nici tusea, ci sentimentul ca nu stiu cat de echilibrata e situatia in capul meu dintre sentimentul ca totul e degeaba si sentimentul ca totul e asa cum trebuie sa fie.

In ultima vreme, cum se intampla de fiecare data cand incepe un anotimp nou, de fiecare data cand iti pui o bucata de tort pe farfurie si te apuci sa iei prima lingurita, de fiecare data cand se lasa in camera un anume tip de tacere care te face sa intelegi lucruri nebanuite, am fost extrem de neatenta si in acelasi timp foarte, foarte concentrata. Concentrata pe anotimp, pe tort, pe tacere si le lucrurile nebanuite. Neatenta in rest si in ceea ce priveste sentimentul de “praf in vant, totul e desertaciune”.

Si totusi mai am clipe, ca prin vise, un fel de sentiment asemanator cu Matrix, cu Ecleziastul, cu Dr Who si cu basmele fratilor Grimm impreuna. Ceva extrem de dubios si nu stiu ce e si mai ales de ce trebuie sa simt eu chestiile astea atunci cand imi fac un ceai, cand imi pun fularul, cand imi asez perna sau cand dau un telefon.

Uneori imi amintesc de vara care tocmai s-a incheiat prin ceata. Stiu momentele petrecute pe balcon, stiu chemarile mele de pe balcon, de parca eram un liliac cu ultrasunete, din ala care, de altfel, tot dadea tarcoale geamului meu. Stiu noptile perplexe, diminetile confuze, stiu ca faceam altceva si eram altcineva, cineva ce nu fusesem in primavara si cu siguranta nu sunt acum.

Si atunci, cum naiba de ma mai mir de dubioseniile din mintea mea? Inca nu m-am asezat, decat putin, desi e drept, in partile in care conteaza. Am castigat, de data asta. Nu ma mai simt ultimul ajuns. De fapt, nu ma mai simt pe stadion. Insa creierul si sufletul meu s-au agitat prea mult. Acum sunt adeptii teoriilor conspiratiilor. Ii las nitel, saracii, sa respire putin. Vine iarna acus si trebuie sa fiu pregatita pentru fel si fel de alte chestii, presimt.



Leave a Reply