Soare si cartofi prajiti

Posted: November 15th, 2011 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , , , , | No Comments »

Dimineata mi s-a izbit in geam, ca intotdeauna, neinvitata. Ora 7:47. Ma trezesc la ore dubioase, pe care se selectez seara dupa niste algoritmi care nu au inteles decat atunci.

Cereale, microunde, cafea, frig in casa. Tot ce se intampla in afara patului meu calduros se intampla pe fast forward. Ies din casa, cobor, ma intorc sus pentru ca am uitat ceva, cobor iar, ma intorc sus  pentru ca am impresia ca am uitat sa incui usa. Si am dreptate, culmea. Am trait de multe ori cu senzatia sumbra ca am uitat sa incui usa, pentru ca seara sa urc in lift cu inima in gat si sa descopar victorioasa, in fata usii, ca nu am uitat.

Pe strada vad oameni multi si infofoliti, nu asa multi insa ca in alte dimineti, pentru ca am intarziat. Si vad soare. E soare in sfarsit, ma simt rasfatata, ma simt alintata ca un copil si imi place. De multe ori sunt clinically depressed din cauza lipsei soarelui. Cand totul pare desprins dintr-un poem de Bacovia si mai esti si in Bucuresti, greu sa te bucuri de orice, greu sa te trezesti, greu sa bei prima cafea, a doua, a treia, a patra si e tare greu sa te simti biped.

In drum spre munca, de multe ori, mi se intampla sa  n-am chef nici sa ascult muzica, nici sa citesc, ci doar sa stau asa si sa ma gandesc la chestii si sa iau decizii despre mine pe care le voi contesta, de obicei, pe drumul de intoarcere. Imi place cand universul conspira sa fie si un scaun liber, ma simt mai inspirata stand jos.

Si asa azi am concluzionat ca de multe ori m-am luptat cu sentimentul ca nu stiu ce fac, incercand sa descopar de fiecare data ce fac si sa raspund mai ales la intrebarea de ce fac, cand, de fapt, raspunsul este unul coelhian de simplu. Anume, ca trebuie doar sa invat sa traiesc cu sentimentul ca nu stiu ce fac. Si asta e destul de greu, dar infinit mai usor decat a afla raspunsul la intrebari enervante despre existenta etc.

Este soare si ma bucur si mi-e pofta de cartofi prajiti. Uneori am senzatia ca, din copilarie pana acum, nu prea s-a schimbat mare lucru.



Leave a Reply