Cu draperiile trase

Posted: November 16th, 2011 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine, If only, La naiba! | Tags: , , , , , , , , | No Comments »

Stau cu draperiile bine trase de cand m-am mutat. Nu-mi place ce vad. Visez la copaci care sa fosneasca lin la geam. Visez la etaje inferioare. Visez la picaturi de ploaie pe pervaz. Visez la multe alte lucruri marunte. Mici. Si le vreau pe toate si ma enerveaza nu neputinta de a le avea, ci neputinta de a-mi da seama ca nu (mai) e timpul lor.

Stau cu draperiile trase si asa se poate ca dupa ele sa fie Narnia. Cand le deschizi larg, e posibil sa vezi ca Narnia e de fapt un teren viran bucurestean.

Vremea iluziilor a trecut. Oamenii se fac mari si isi trag draperiile. Numai eu ma tin de ale mele cu indarjire. Dar chiar si eu trebuie sa dau drumul o data. De fapt, asta e problema mea. Ca uneori, chiar si eu, fata care se tine bine bine de tot, trebuie sa dea drumul o data si o data.  Si cand te antrenezi o viata intreaga sa nu-ti dai drumul, e dificil.

E un soi de maturizare nu fortata, nici necesara. E un soi de maturizare trista prin care trec din ce in ce mai multi oameni-copii din jurul meu, in timp ce se intreaba cu ochii mari de ce si de ce acum.

Vremea iluziilor a trecut, dar eu nu vreau sa trag draperiile. Nu cred ca s-a terminat asa, dintr-o data. Nu cred ca, daca iti dai drumul o data, trebuie sa o faci mereu si sa sari mereu in gol. De multe ori, pe marginea oricarui fel de prapastie personala, buna ori rea, ai nevoie de ceva de care sa te tii.



Leave a Reply