Descurajarea

Posted: November 26th, 2011 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine, On the eighth day God created coffee | Tags: , , , , , | No Comments »

Dimineata nu a mirosit a cafea. A mirosit a cafea spre pranz, cand am pus un picior pe parchetul rece, apoi pe celalalt si tot asa. Am zacut ore in sir, incapabila sa ma ridic sa-mi pun o cafea calda si vesela. Am stat in pat cu durerea mea de cap si cu un sentiment de slabiciune care stiu exact de unde vine.

Descurajarea e un animal prietenos. Si primejdios. Si mai ales, extrem de atasat de cei cu sufletele din ce in ce mai mari si din ce in ce mai mici. Un fel de Tardis al lui Doctor Who, dar pe invers. Smaller on the inside.

Si e toamna si miroase a deznadejde. Descurajarea vine, in rochia ei de gala rupta si murdara si te priveste direct in ochi, stiind exact cine esti. Iar asta poate sa fie foarte periculos, mai ales atunci cand tu habar nu ai cine esti.

Mai e putin si o sa fie simplu. Dupa care o sa fie tot complicat. Mai e putin si o sa fie asa cum stiu ca fost. Mai e putin pana ieri.

Descurajarea m-a prins putin de glezna stanga, ma rog de ea sa-mi dea drumul, glezna mea stanga e facuta sa fie sarutata sau sa se rupa cand cad de pe bicicleta, nu sa fie trasa in locuri intunecate si pline de rutina. Si totusi simt ca mi-e nu lene, nici indiferent, ci ciudat sa ma mai lupt. Nu sunt o persoana cinica inca. Nici nu vreau sa fiu. Dar ajung cu succes o persoana tomnatica. Mi-e dor de soare.

In cana de cafea nu am mai citit nimic. Nu mi se mai aseaza zatul. In cazul asta, dati-mi voie sa ma indoiesc. De orice.



Leave a Reply