A sunkissed world

29 Nov, 2011

Zile amare sub lumina neonului

Posted by: sunkissed In: Despre natura lucrurilor|Eu cu mine

Sunt fel si fel de zile. Zile in care stai la birou si dai doua mailuri si aia e munca ta pe ziua respectiva. Zile in care uiti sa mananci de pranz si seri in care pleci de la birou si speri sa mai fie un metrou, ceva care sa te duca intr-o casa in care nu mai ai timp sa stai.

Sunt zile care nu-ti spun nimic bun si zile carora le spui sa te mai lase in pace, ca nu mai rezisti sa auzi atatea. Zile in care nimeni nu-ti spune nimic frumos si te simti ca in cartea lui Hector Malot si zile in care ti se pare ca si vanzatoarea de la paine te iubeste.

Nu stiu ce zi e azi. E marti, e noiembrie, chiar 29 noiembrie, a fost soare pana acum si mai cald ca saptamana trecuta. E marti si habar nu am ce fel de zi e, cine m-a primit si cine m-a dat afara, unde am fost si unde n-am ajuns.

Alaltaieri am ramas fara identitate. In autobuz, ca acolo se intampla jecmanelile, cineva si-a luat o mega teapa furand de la o fata de 26 de ani care se intorcea acasa de la mama ei un portofel cu 15 lei in el, plus o gramada de hartii, amintiri, bilete de tren si acte de identitate. Erau mai castigati daca imi luau punga cu mancare, aveam chestii mai de valoare acolo, cum ar fi un cremsnit, cartofi la cuptor si friptura de vita.

M-a palit ieri senzatia de neputinta cand mi-am dat seama ca fara actul meu de identitate nu pot sa scot bani, sa-mi fac medicina muncii, sa ma angajez sau sa fiu selectata random intr-un club pentru legitimare.

Stupida senzatie cand iti dai seama ca actul ala reprezinta tot despre tine si de fapt nimic din ce conteaza. Cum ar fi ca in ziua in care ti-ai facut poza de buletin aveai un cos imens pe nas, ca inca ii duci dorul tatalui tau, ca te enerveaza tantarii si neoanele, ca iti plac cartofii prajiti si ca te-ai muta la mare maine daca ai putea.

Si mai stupida senzatie cand iti dai seama ca toate astea, exact in aceeasi combinatie, pot fi zise despre mai multi oameni. Si cand incerci sa izolezi ceva-ul care te diferentiaza de tot restul lumii asteia, in afara de ADN, iti dai seama ca ceva-ul ala e atat de complex si cuprinde atatea persoane diferite in el, care poate nici nu se cunosc, ca te doare mintea ta fara de identitate.

Asadar, nu mai stiu ce zi e azi. Stiu ca nu e maine, maine o sa se bea alta cafea si o sa se spuna alte povesti.  Mi-e tare frica insa, de la un timp, sa nu cumva sa ma trezesc si sa fie ieri si tot asa, sa o iau inapoi in timp.

Share this: Twitter | Facebook

2 Responses to "Zile amare sub lumina neonului"

1 | dlskla

November 30th, 2011 at 9:50 am

Avatar

imi pare rau ca ti-au sterpelit cartea de identitate, si ca trebuie sa bati niste drumuri; ai sa vezi ca, dupa un numar obositor, lung, inutil si fermecator de ani, lucrurile se vor aseza, in ceea ce priveste identitatea, intr-o anumita ordine, cazul meu, desi nu prea mai ai ce face cu respectiva ordine tot va fi o consolare

2 | sunkissed

November 30th, 2011 at 10:11 am

Avatar

Da, o sa aiba si ordinea aia rostul ei, anume de a linisti mintile care au tot alergat atatia ani. Pana atunci, insa, sa tot alergam.

Comment Form

Facebook LastFM StumbleUpon Twitter

Arhiva

November 2011
M T W T F S S
« Oct   Dec »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

About

"Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead." Bukowski

Silvia's books

American Gods
The Graveyard Book
Dance Dance Dance
Kafka on the Shore
Foundation
Prelude to Foundation
Lolita
One Hundred Years of Solitude
Slaughterhouse-Five
The Catcher in the Rye
The Blind Owl
Steppenwolf
Demian/Siddharta/Der Steppenwolf
The Glass Bead Game
Demian
Peter Camenzind
The Fairy Tales of Hermann Hesse
Gertrude
Knulp
Rosshalde


Silvia's favorite books »

Take a look



Kokoro by Natsume Sōseki