Cat le datoram amintirilor

Posted: December 8th, 2011 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | Tags: , , , , , | No Comments »

Ma enerveaza chestia asta si totusi ma tine intreaga. Cat le datoram amintirilor? Cat vrem noi. Azi, nimic. Vineri, tot. Miercuri, putin peste jumatate din ce suntem. Si tot asa.

Ma apasa toate plajele goale pe care am umblat. Toate momentele in care am crezut ca am sfarsit de alergat si mai ales, mai ales toate drumurile in autobuz si revelatiile avute din punctul A in punctul B cum ca tot ce s-a intamplat pana acum, s-a intamplat cu un motiv si ca tot ce se va intampla va avea alte motive si ca nu mai trebuie sa fiu surprinsa.

Ca sa ma trezesc apoi, catva timp dupa, din punctul B in punctul A mergand, fiind mai surprinsa decat surprinderea in sine.

Ma uimeste uneori cum pot unii oameni sa traiasca asa simplu. E greu.

Sunt fericita azi. Am incuiat usa de la birou si mi-am spus in fular: today was not so bad. Adevarul e ca nu e niciodata asa de rau. Iar pentru mine e din ce in ce mai rar asa rau. I have it good, chiar daca intr-un fel foarte, foarte dar foarte confuz. Si azi, cand mergeam din punctul A in punctul B cu o mica deviere prin A prim deoarece pe linia lui 41 se petrecuse ceva, nu stiu ce, care tinea calatorii pe peron si pe altii ii trimitea inapoi la metrou, m-am gandit ca nici nu conteaza mainele. Da, am o groaza pe cap si si mai multe in cap despre care nu vorbesc si poate nici macar nu scriu, dar ce conteaza. Cred ca a venit vremea sa ma obisnuiesc ca asa o sa fiu eu mereu. Rau cu rau, dar mai rau… stiti voi.

In alta ordine de idei, mi-as dori sa am multe brose colorate si crosetate, sa am o basca verde, imi place de mor fularul meu in dungi colorate, nu-mi place frigul si faptul ca trebuie sa-mi scot manusa ca sa manevrez iPodul, nu realizez ca vine Craciunul, inca ma enerveaza metroul, n-am mai luat un salariu de pe 1 noiembrie, asta seara am mancat omleta, in fiecare seara am baut cate o bere mica de luni incoace, vreau sa ninga de Craciun, tot nu mi-am inlocuit becul si imi doresc sa mananc portocala pe care tare m-am bucurat ca am gasit-o acasa.



Leave a Reply